Să fii prima doamnă

Să fii prima doamnă

A scris din nou pe republica.ro. Am scris despre gestul primei doamne a României de a se fofila, pentru a doua oară, de la a da explicații procurorilor, ceea ce se constituie într-un gest de veritabilă sfidare. Sfidare a cetățeanului, sfidare a justiției ca act. Continue reading “Să fii prima doamnă”

Advertisements

„O întreagă țară de victime nevinovate așteaptă amnistia”: războiul de uzură dus de PSD contra Justiției ajunge la final

„O întreagă țară de victime nevinovate așteaptă amnistia”: războiul de uzură dus de PSD contra Justiției ajunge la final

Prin vocea deputatului Cătălin Rădulescu, PSD încearcă încă o dată să acrediteze ideea că persoanele condamnate definitiv de către completurile de 5 judecători ale ÎCCJ (constituite fără a fi respectate în totalitate rigorile legii, fapt pentru care responsabilii trebuie să răspundă cu siguranță) ar fi nevinovate. Promotorii, sau mai degrabă propagatorii, acestei idei știu foarte bine că e falsă, însă prinde bine la o categorie de alegători, cea a fanaticilor. Continue reading “„O întreagă țară de victime nevinovate așteaptă amnistia”: războiul de uzură dus de PSD contra Justiției ajunge la final”

Încet, gradual, dar sigur, se instalează bunăstarea.

Încet, gradual, dar sigur, se instalează bunăstarea.

Încep să se vadă efectele programului de guvernare “din scoarță în scoarță”. Concomitent cu dezvăluirile Rise Project, despre stilul luxos de viață al social-democratului Dragnea, patronul de facto al județului Teleorman, prin corporația Teldrum, se instalează bunăstarea și la românul de rând, încet, gradual, dar sigur.

Dacă în prima jumătate a lunii octombrie un litru de combustibil GPL costa 2,39 lei, de la începutul lunii noiembrie prețul acestuia crește galopant, ajungând deja la unele pompe la 2,65 lei. Din cunoștințele mele, se întâmplă întocmai la fel și cu ceilalți combustibili. Urmează scumpirea tuturor produselor. Continue reading “Încet, gradual, dar sigur, se instalează bunăstarea.”

Revocarea Procurorului General, o procedură despre care deja putem vorbi la trecut.

Revocarea Procurorului General, o procedură despre care deja putem vorbi la trecut.

În urmă cu câteva zile am scris aici, printre altele și următorul text. “De câte ori aud dinspre Cotroceni expresia „este inadmisibil și nu voi accepta niciodată așa ceva”, sunt deja convins că acel „lucru rău” la care se referă președintele se va întâmpla.De ce? Poate pentru că de vreo doi ani încoace, am auzit această expresie de mai multe ori, nu neapărat într-o formulare identică, iar lucrurile rele, inadmisibile și pe care președintele republicii nu le va accepta niciodată s-au petrecut.”

Pentru că mi-am permis să-l critic pe președintele Iohannis, manifestându-mi neîncrederea față de capacitatea, sau voința acestuia de a se opune atacurilor venite din partea PSD-ALDE, am fost numit pesedist și prorus. În plus, cineva și-a irosit energiile verificându-mi numărul de urmăritori pe FB și “audiența” de care se bucură postările mele. Constatând că am mai puțin de 200 de urmăritori pe Facebook și că nici aceștia nu prea îmi apreciază postările, a calculat respectiva persoană o medie de 5 “like-uri”/postare, deci că sunt un “ilustru anonim”, a statuat că nu am căderea să-l critic pe președinte. Practic, anonimitatea îți desființează orice argument, care nu mai merită dezbătut. Și dacă nu propui soluții concrete, nu ai voie nici să constați că drumul ales de președinte este pe cât de previzibil, pe atât de perdant. Dacă ai cumva o opțiune politică, o afinitate, intri în mob obligatoriu într-un soi de partizanat bolnăvicios, în care nu mai ai voie să vezi, sau să recunoști aspectele pozitive ale taberei adverse, cu atât mai puțin să-i critici, chiar și justificat, pe reprezentanții taberei simpatizate.

Dacă spui ceva de rău despre Iohannis, despre Kovesi, sau despre UE, ești un postac indezirabil. Nimeni, dar nimeni, nu ar trebui să-ți publice gândurile. Dacă ai mai și fost să votezi la referendum, ești de-a dreptul un putinist.

Spre exemplu, avem acum în față un nou caz concret, a cărui finalitate este previzibilă. Din momentul în care ministrul justiției, cel care este prevăzut în constituție ca fiind cel care propune revocarea, a pronunțat afirmația “declanșez procedura de  revocare a procurorului general“, este o chestiune de timp până ce acesta din urmă va fi demis, deși constituția prevede un aviz consultativ al CSM, dar mai important, faptul că președintele republicii este, de fapt, cel care îi revocă pe șefii parchetelor. Practic, începând de ieri, ne aflăm pe un drum cu sens unic în ceea ce privește revocarea Procurorului General. Este o poveste cu final cunoscut, pentru că președintele și-a slăbit treptat poziția, prin decizii similare de renunțare, de resemnare. Klaus Iohannis trebuie să apere instituția președintelui, nu să-i lase pe adversarii lui politici s-o ducă în derizoriu.

Ce ar trebui să fac eu acum? Să-l laud pe președintele Iohannis pentru că, deși nu va accepta niciodată acest lucru, în final îl va revoca pe Augustin Lazăr?

PS: În mod cert, una dintre soluțiile președintelui, de care nu a făcut până acum uz, este aceea de a se întoarce la popor, la cei care l-au făcut Președintele României, acordându-i cel mai mare număr de voturi.

„Este inadmisibil și nu voi accepta niciodată așa ceva”

„Este inadmisibil și nu voi accepta niciodată așa ceva”

Fiind exasperat de faptul că președintele Iohannis este aproape în permanență reactiv, de faptul că dese ori pare rupt de realitatea politică din țară, am scris câteva rânduri pentru republica.ro În timp ce președintele afirmă că, „este inadmisibil și nu voi accepta niciodată așa ceva”,  România a devenit dragneacentrică, o țară în care guvernul și parlamentul luptă împotriva justiției și a constituției pentru a-l salva pe Liviu Dragnea de reprercusiunile faptelor sale. Găsiți întregul text aici.

Am votat DA la referendum și am înțeles cine a „boicotat” de fapt acest scrutin. Iar am ratat în România o discuție serioasă

Am votat DA la referendum și am înțeles cine a „boicotat” de fapt acest scrutin. Iar am ratat în România o discuție serioasă

Referendumul a trecut. Surpriza s-a produs. Nu s-a întrunit cvorumul.

Sondând prin cercurile mele din zona religios-conservatoare, unde nu am constatat doar intenția de boicot, dar și o surprinzătoare participare activă la propaganda anti-referendum, inclusiv prin redistribuirea intoxicărilor de care au fost pline rețelele de socializare în ultima perioadă, am avut dubii față de împlinirea cvorumului. Chiar am făcut și câștigat un pariu în acest sens. Continue reading “Am votat DA la referendum și am înțeles cine a „boicotat” de fapt acest scrutin. Iar am ratat în România o discuție serioasă”

Iată motivele pentru care voi vota DA la referendumul pentru familie

Iată motivele pentru care voi vota DA la referendumul pentru familie

Iată că a venit momentul ca și România să traverseze vremuri interesante.

Vremuri în care minciuna și dezinformarea, capătă legitimitate prin simplul fapt că sunt utile scopului urmărit. Vremuri în care, adevărul brut, în cea mai pură formă a lui insultă, este asociat instigării la ură, sau considerat discurs al urii.

Astfel, în timp ce grozăvia alăturată este considerată liberate de exprimare, fiind găsită nu doar acceptabilă, dar chiar încurajată, expresiibe558df57ee1bb0ff5368c31d4836afc_XL precum, “anatomic vorbind, există compatibilitate și complementaritate doar între organele genitale ale persoanelor de sex opus”, sau “cuplurile formate din persoane de același sex sunt sterile prin design”, sunt găsite inacceptabile, opinii de nepublicat pentru că dau naștere unui discurs al urii.

Presa publică aproape exclusiv opiniile celor care îndeamnă la boicotul referendumului pentru familiei.

De partea cealaltă, în timp ce sunt ignorate opiniile pertinente, argumentate, sunt mediatizate excesiv opiniile ridicole, indusă fiind ideea că doar persoanele limitate în gândire, retrograde, apără astăzi familia.

Astfel, sunt mediatizate excesiv opinii precum cea a doamnei Grapini, “dacă nu se susţine familia tradiţională, nu pot apărea copiii”.

La Europa FM, Moise Guran și-a făcut promo emisiunii “România în direct”, din răspunsul unui susținător al familiei, dar care , întrebat fiind dacă este heterosexual, a negat categoric printr-un “Doamne ferește! Niciodată. Sunt căsătorit cu o femeie”.

Am scris pentru republica.ro motivele pentru care eu voi merge la referendum și voi vota DA. Nu îmi permit să vă fac recomandări în acest sens, fiecare să procedeze după cum îi dictează conștiința. Însă am scris aici, încercând să combat intoxicările și dezinformările care circulă pe toate canalele de comunicare în masă.