Președintele Iohannis nu m-a convins să-i dau votul meu pentru un nou mandat

Președintele Iohannis nu m-a convins să-i dau votul meu pentru un nou mandat

În ciuda aparențelor ce ar putea fi create de această imagine, avem un președinte slab.

“Nu întâmplător mi-am început expunerea subliniind faptul că președintele republicii nu răspunde la comandă. Domnul Iohannis și-a motivat refuzul de a o revoca pe doamna Kovesi prin faptul că solicitarea ministrului justiției nu se justifică. Dacă între timp nu au survenit aspecte care să-l determine să-și schimbe această convingere, domnul președinte trebuia să meargă până la capăt, adică în loc să emită decretul de revocare al doamnei Kovesi, să-și prezinte domnia sa demisia. Iar dacă și-a schimbat convingerea trebuia să comunice public acest lucru. Pentru că altfel, domnul președinte se află în situația de a fi ales să revoce un funcționar pe care anterior îl evaluase în repetate rânduri pozitiv, ca fiind competent și conform. Practic, și-a salvat pielea, vânzând-o pe a altcuiva.”

Găsiți articolul integral aici.

Advertisements

Perfectă, sau nu, legea este opozabilă tuturor subiecților de drept și o face doar atâta timp cât se află în vigoare.

Perfectă, sau nu, legea este opozabilă tuturor subiecților de drept și o face doar atâta timp cât se află în vigoare.

 O parte a propagandei din aceste zile susține că sunt doar câteva state care mai incriminează penal abuzul în serviciu, că acesta se sancționează în general în civil/administrativ (sunt curios dacă Direcția pentru Protecția Copilului Teleorman s-a constituit, sau se va constitui vreodată parte civilă în dosarul angajărilor fictive, în contextul în care prejudiciul a fost confirmat în instanță), corupția nu se rezumă la abuzul în serviciu, că ar trebui să facem mai multă prevenție și că, în final, țara are și alte priorități.
În plus, cei care acum îi plâng pe umăr lui Liviu Dragnea, au și alte variante. Contribuabili fiind, s-au săturat să plătească despăgubiri la CEDO pentru “abuzurile din justiție”. Știți, pe filiera Macovei, Kovesi, Iohannis, Statul Paralel, Soros, etc.

Continue reading “Perfectă, sau nu, legea este opozabilă tuturor subiecților de drept și o face doar atâta timp cât se află în vigoare.”

Astă seară abuzăm în familie. Câteva consecințe practice ale loviturii din Parlament

Astă seară abuzăm în familie. Câteva consecințe practice ale loviturii din Parlament

Am scris pe republica.ro despre deja adoptata redefinire a infracțiunii de abuz în serviciu. Forma propusă de ministrul Tudorel Toader nu este doar în favoarea lui Liviu Dragnea, este în mod special în defavoarea fiecărui cetățean care se va lovi, de un funcționar rău intenționat, în exercitarea unui drept. Articolul întreg poate fi citit aici.

Infracțiunea de abuz în serviciu NU este despre urmărirea unui beneficiu material. Nici măcar pentru terți. În esență, abuzul în serviciu are în vedere satisfacția bolnavă a unora dintre funcționarii statului de a-ți arăta că puterea e la ei. Abuzul în serviciu este acea infracțiune săvârșită de un funcționar al statului, printr-o acțiune, sau inacțiune, săvârșită cu intenție, cu bună știință și cu rea voință și care are o consecință intrinsecă, producerea unui prejudiciu. Nu poate exista abuz în serviciu, fără un prejudiciu. Intenția, buna știință și reaua voință sunt tocmai elementele ce diferențiază această infracțiune de proaspăt abrogata neglijență în serviciu, acolo unde intenția nu există, sau nu poate fi dovedită. Urmărirea unui beneficiu material în cadrul acestei infracțiuni nu este o consecință intrinsecă, aș putea spune că reprezintă cireașa de pe tort. Continue reading “Astă seară abuzăm în familie. Câteva consecințe practice ale loviturii din Parlament”

Dragnea condamnat este mai periculos: nicăieri în procedura penală, internă sau internațională, nu este prevăzută calea de atac a unei hotărâri judecătorești prin modificarea legii

Dragnea condamnat este mai periculos: nicăieri în procedura penală, internă sau internațională, nu este prevăzută calea de atac a unei hotărâri judecătorești prin modificarea legii

Un articol ce a prins cu o mică întârziere “tiparul”.

“Procesul penal își are parcursul lui legal, foarte clar definit în codul de procedură penală, pentru orice cetățean. Există căi de atac, atât ordinare cât și extraordinare. În ultimă instanță, cel care se consideră nedreptățit de o hotărâre definitivă și irevocabilă are la dispoziție posibilitatea de a se adresa Curții Europene a Drepturilor Omului. Nicăieri în procedura penală, internă sau internațională, nu este prevăzută calea de atac a unei hotărâri judecătorești prin modificarea legii.”

Găsiți articolul complet aici.

Este oportună devoalarea radarelor și creșterea limitei vitezei în localități, în țara care ține topul accidentelor rutiere grave în Europa și în care viteza excesivă reprezintă principala cauză a producerii acestora?

Este oportună devoalarea radarelor și creșterea limitei vitezei în localități, în țara care ține topul  accidentelor rutiere grave în Europa și în care viteza excesivă reprezintă principala cauză a producerii acestora?

În calitate de șofer, mă deranjează când văd echipaje de poliție dotate cu aparat radar, dosite cumva cu doar 50 de metri înainte de ieșirea din localitate. Este frustrant de-a dreptul să parcurgi 2-3 Km în 40-50 de minute, pentru ca imediat ce depășești zona aglomerată să întâlnești un echipaj radar, stând la pândă pentru a-ți sancționa impulsul, sporit în aceste circumstanțe de trafic, de a apăsa pedala mai mult decât îți permite legea.  Cu toate acestea, chiar dacă mi se par totuși niște măsuri forțate, mai ales cea legată de poziționarea radarului cu 50 de metri înainte de ieșirea din localitate, acolo unde nu mai există pericole reale, iar majoritatea șoferilor apasă pedala la vederea indicatorului de ieșire din localitate, chiar și în astfel de cazuri acestea au acoperire legală, singurul aspect care contează. Continue reading “Este oportună devoalarea radarelor și creșterea limitei vitezei în localități, în țara care ține topul accidentelor rutiere grave în Europa și în care viteza excesivă reprezintă principala cauză a producerii acestora?”

Suspendarea. Soluția discreționară pentru absolut orice obstacol.

Suspendarea. Soluția discreționară pentru absolut orice obstacol.

Suspendarea, sinonimă cu sistarea, este explicată în DEX ca fiind o întrerupere temporară.

Eugen Nicolicea, este deputat PSD, se află la al șaptelea mandat în Parlament, având continuitate începând cu anul 1992 și deține funcția de președinte al comisiilor juridice, de disciplină și imunități și pentru regulament din Camera Deputaților.

Întrebat fiind dacă președintele riscă acuzația de înaltă trădare dacă refuză aplicarea deciziei CCR, domnul Nicolicea a făcut, printre altele, următoarele precizări: “Dacă demiterea este aprobată de către popor suspendarea încetează pentru că a fost demis, dacă poporul nu acceptă demiterea suspendarea încetează pentru că preşedintele se întoarce la Cotroceni. (…) Atâta vreme cât există hotărârea Parlamentului care a pornit această etapă de demitere este evident că referendumul se face în maxim 30 de zile, dar orice act poate să fie şi anulat de către cel care l-a iniţiat. Dacă este o hotărâre a Parlamentului prin care s-a ajuns la pornirea procedurii de demitere, această hotărâre poate să fie anulată de Parlament. În acest caz, nu se mai face niciun referendum”.

Domnul Nicolicea sugerează că parlamentul este o instituție discreționară, care se poate juca cu propriile-i decizii. Poate iniția, spre exemplu, procedura de demitere a președintelui republicii, pentru a o revoca după ce vor fi depășit piedicile puse de acesta.

Revocarea unei decizii este o instituție acceptată în anumite condiții legale. Totuși, conform legii contenciosului administrativ, Legea 554/2004, art. 1, alin 6, actele care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, nu mai pot fi revocate. Astfel, nu îți poți revoca demisia în mod unilateral. Ai nevoie și de consimțământul angajatorului tău. Tot așa, procesul-verbal de constatare a unei contravenții nu poate fi revocat de organul emitent, ci poate fi doar anulat de o instanță de judecată.

Mentalitatea domnului Nicolicea nu este una excepțională, o întâlnim la mai mulți dintre mai marii acestor zile. Suspendarea este o soluție pentru aproape orice problemă, pentru orice obstacol întâmpinat. Se poziționează președintele în calea obiectivelor tale, îl suspenzi, îți rezolvi problemele și apoi îl repui în funcție, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pur și simplu, motivele pentru demiterea președintelui au dispărut subit. Poți face asta nu doar o dată, ci de câte ori consideri că este nevoie. Te deranjează o instituție, îi suspenzi activitatea. Te deranjează constituția, legea penală, sau de orice alt fel, suspenzi totul.

PSD-ul admite în acest fel că instituțiile statului și legea sunt bune, dar doar în general. Adică doar atunci când ele îi îngrădesc și/sau sancționează pe ceilalți. Însă, atunci când acestea intră în conflict cu interesele lor, le suspendă activitatea, adică purced la o întrerupere temporară a efectelor legii, sau a activității, a prerogativelor, unor instituții.

Însăși ordonanța 13 se dorea a fi suspendarea unei prevederi legale, având drept scop trecerea domnului Dragnea peste pragul penal, devenind astfel un cetățean cinstit. Să nu uităm că ordonanțele de urgență au efect imediat, iar dacă sunt ulterior respinse de către parlament, exclusiv în materia dreptului penal, acestea activează doar pentru faptele săvârșite înainte de intrarea în vigoare a ordonanței, ce prevede condiții mai favorabile, și pentru care încă nu au fost pronunțate încă sentințe definitive. Nu acționează și pentru viitor.

Cum a ajuns acest Nicolicea, având aceste mentalități defecte, să conducă, printre altele, comisia juridică a Camerei Deputaților? Răspunsul ar fi fost greu de înțeles într-un stat normal de drept. În România însă, a fost suficient să cunoască pe cineva.

Deci, în caz de necesitate, folosiți cu încredere suspendarea. Evident, dacă puteți.

Firea alături de S1mona, sau alăturarea neFIREAscă a imposturii cu performanța.

Firea alături de S1mona, sau alăturarea neFIREAscă  a imposturii cu performanța.

Observ că doamna Firea este foarte indignată față de reacția publicului, venit pe arena națională, totuși, pentru a o primi cum se cuvine pe Simona Halep și nu pentru a asista  la o încercare jenantă a doamnei primar de a se încărca electoral cu seva de mare valoare a succesului  jucătoarei noastre de tenis.

Ulterior, doamna Firea și-a posta indignarea pe Facebook, făcând referire la niște “echipe de cetățeni cu venin” bine organizate, care ar fi venit cu scopul de a strica un eveniment “memorabil pentru Simona Halep”.
În primul rând, doamna Firea s-a încumetat când și-a făcut acest plan electoralist, întrucât era obișnuită să apară numai în circumstanțe favorabile. Apărând alături de Simona Halep, contrastul a fost atât de mare, încât el  a fost cel care a strivit-o, publicul nu a făcut nimic altceva decât să constate.

Fără a avea parte de vreun sprijin din partea statului român, cu atât mai puțin din partea unui partid politic, Simona Halep s-a urcat în domeniul ei de activitate până la cel mai înalt nivel posibil. Numai ea știe cu adevărat ce eforturi a făcut pentru a ajunge acolo. Încercați să puneți alături de această imagine, pe cea a doamnei Firea, propulsată în permanență de partidul pe care-l are în spate, cu multitudinea de promisiuni mincinoase la care nici măcar nu mai face referire și la ce a lăsat în urmă în acești doi ani de mandat la primăria capitalei. Personal, nu reușesc să identific un obiectiv atins în mandatul Firea.

Și-o fi imaginat doamna primar că dacă a fost ovaționată de două sute de mii de oameni, cu doar două seri înainte, când a recitat pe scenă “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, de ce nu s-ar putea întâmpla la fel în fața a doar două zeci de mii de oameni, când va fi vrut să își alăture imaginea, extrem de difuză la momentul de față, cu cea a unei alte legende naționale.

În al doilea rând, Simona Halep a venit pe stadionul național pentru a sărbători succesul  împreună cu fanii, în mod special cu aceia care i-au fost alături și în momentele extrem de dificile prin care a trecut în cariera ei sportivă, nu a venit pentru a se întâlni cu cei care abia așteptau să poată trage niște beneficii de pe urma succesului ei. Iar publicul are darul de a observa imediat acest lucru. Reacția publică față de apariția pe scenă a politicianului Gabriela Firea, interpretată de aceasta din urmă ca fiind veninoasă, reprezintă un semn de normalitate. Este greu de digerat imaginea unor reprezentanți ai statului încercând să guste din succesul unor concetățeni, succes la care statul nu a contribuit cu nimic. Anormală ar fi fost lipsa de reacție în fața minciunii și a imposturii, conduită care, în accepțiunea doamnei Firea, definește un om decent.

Dacă își dorea sincer să-i acorde o distincție Simonei Halep, ar fi putut-o face într-un cadru în care să nu-i insulte pe ceilalți, un cadru care să-i acorde un minim de protecție. S-a hazardat să o facă în fața cetățenilor, a fost sancționată corespunzător, exemplificativ.

Iar în final, dacă evenimentul avea să fie memorabil pentru cineva, acesta avea să fie memorabil pentru doamna Firea, nu pentru Simona Halep. Întrucât Simona avea tot meritul să fie așteptată de tot românul în straie de sărbătoare , însă doamna Firea nu avea nici un merit să-i stea alături în acest moment. Acum, prin voia doamnei primar, evenimentul a devenit memorabil pentru lumea întreagă. Un eveniment în care performanța reală a fost ovaționată la scenă deschisă, iar impostura sancționată drastic.

Am putea spune că publicul a sancționat drastic asocierea neFIREAscă a imposturii cu performanța. Ce contrast!

Felicitări Simona Halep! Suntem mândri că-ți suntem conaționali!

PS: Link către articolul de pe republica.ro