“ȘI NOI SUSȚINEM LUPTA ANTICORUPȚIE, ZIC PREȘEDINȚII CELOR DOUĂ CAMERE. ÎNSĂ VOR MUTILA ÎNTR-ATÂT DE MULT CONCEPTUL, ÎNCÂT NU VOM MAI AVEA CU CE LUPTA.

“ȘI NOI SUSȚINEM LUPTA ANTICORUPȚIE, ZIC PREȘEDINȚII CELOR DOUĂ CAMERE. ÎNSĂ VOR MUTILA ÎNTR-ATÂT DE MULT CONCEPTUL, ÎNCÂT NU VOM MAI AVEA CU CE LUPTA.

Lucrurile încep să se clarifice de pe acum. Liderii partidelor de guvernământ vor să șteargă tabla. Se vor reașeza piesele pe tablă și jocul va fi reluat cu ei având hainele curate. Au pătruns în cetate, iar acum au grijă să ardă podul. Vor face asta cu mâna lungă a guvernului.

Guvernul este hotărât să meargă până la capăt și nimic nu mai poate împiedica adoptarea celor două ordonanțe ( cea de modificare a codului penal și cea privind grațierea unor pedepse). Nu vor ține cont nici de opoziția publică a președintelui față de aceste măsuri, nici de avizul negativ pronunțat de Consiliul Superior al Magistraturii, nici de faptul că zeci de mii de oameni și-au manifestat public dezacordul, protestând în stradă. Nici chiar de faptul că președintele a demarat procedurile pentru consultarea populației, suverane, prin referendum. Întrebarea este, de ce? Ce anume îi determină să nu renunțe? De ce nu duc acest proiect în parlament, pentru ca acesta să și-l asume politic? Ridic aceste întrebări pentru că motivația privind o pretinsă urgență, este nu doar neîntemeiată, ci chiar penibilă. Înseși notele de fundamentare pentru cele două ordonanțe demontează această pretenție. Astfel, în nota de fundamentare pentru OUG ce privește grațierile se menționează că în România sunt spații de detenție ce datează inclusiv din anul 1850. Dacă guvernele de după 89 nu au creat spații noi și nu le-au reabilitat pe cele vechi timp de 27 de ani, care este urgența? Se mai spune și că, sunt mai bine de 4 ani de când România se află sub incidența unor hotărâri semi-pilot al CEDO în această materie. Din nou, ce au făcut până acum guvernele? Ce măsuri au întreprins? Nu poți ignora o problemă ani, sau chiar zeci de ani, la rând pentru ca apoi să invoci urgența. Problema penitenciarelor nu este acută, este cronică. Iar în sistemul medical, acutul are prioritate fată de cronic. Cât despre oportunitatea modificării codului penal prin OUG, urgența, conform notei de fundamentare, este motivată prin necesitatea de a alinia prevederile codului penal cu hotărârile Curții Constituționale, prin care au fost declarate anumite formulări ca fiind neconstituționale. Iarăși, unde este urgența? Parlamentul este organul legislativ în România, conform ordinii constituționale despre care făcea vorbire chiar domnul Dragnea, iar acesta are cunoștință despre necesitatea alinierii legislației penale în acord cu hotărârile CCR. Dacă aceasta era considerată o prioritate, sunt convins că aceștia s-ar fi aplecat asupra acestei probleme. Am observat că ministrul justiției face în aceste zile un tur al penitenciarelor. Mesajul este clar. Guvernul Grindeanu își va asuma răspunderea pe aceste două proiecte, dacă nu o va face tot prin ordonanță de urgență. Turul ministrului justiției are doar scopul de a-și produce justificări noi. Realitatea este tristă. Suntem în situația în care infractorului i se aplică cea mai favorabilă, lui, sancțiune, în care atât avocatul poporului cât și însuși ministrul justiției, se apleacă cu prioritate asupra problemelor cu care acesta se confruntă în ispășirea pedepsei, ajungând nu doar în centrul atenției publice, dar și în centrul interesului național. Presupun în acest caz că, atât avocatul poporului, cât și ministrul justiției, au rezolvat deja problema victimelor infracțiunilor, mai ales al acelora în care dosarele au fost închise cu autor necunoscut, sau a celor în care autorul este cunoscut, dar imposibil de dovedit. Probabil că le vor fi plătit deja, din bugetul statului, prejudiciile create, sau niște compensații, considerând în mod, zic eu, corect că motivul pentru care dosarele respective au fost închise cu autor necunoscut, decurge cumva din impotența autorităților de a împlini actul penal. Probabil că vor fi rezolvat și problemele din centrele de copii abandonați, din spitale, școli, sau din centrele de boli psihice, de ce nu.

În acest context, Liviu Dragnea face o primă aroganță cu populația de când a ajuns în primul rând. “N-am înțeles exact ce vor să facă”, referindu-se la intenția guvernului în privința celor două ordonanțe, subiect ce zguduie din temelii societatea în aceste zile.

Pentru a-mi argumenta raționamentul pentru care am ales acest titlu, voi folosi un caz care mi-a apărut în atenție după ce am început să scriu acest articol. Cazul doamnei Alina Bica, recent condamnată într-un al doilea dosar. Voi face un studiu de caz, despre cum este afectată situația penală a doamnei Bica de ordonanța grațierii. La momentul de față, presupunând că cele două condamnări rămân definitive în forma prezentă, aceasta este condamnată pentru favorizarea făptuitorului, la 4, respectiv 3 ani și șase luni de închisoare cu executarea pedepsei. Conform proiectului OUG, infracțiunea de favorizare a făptuitorului nu face parte dintre excepțiile care nu se grațiază. Întrucât pedepsele sunt sub 5 ani, se vor grația ambele pedepse pentru că, în conformitate cu art. 41, alin. 1 din NCP, starea de recidivă există doar atunci când sunt comise alte fapte penale în urma unei condamnări definitive. Din acest motiv este scandaloasă ordonanța. Pentru că grațiază toate pedepsele pentru faptele comise până la 18.02.2017, indiferent de numărul lor, inclusiv cele în curs de cercetare, sau chiar nedescoperite încă, dacă acestea au fost comise înainte de o primă condamnare. Deci, doamna Bica, cu două, trei, chiar n condamnări penale cu executare, mai mici de 5 ani, va zburda liberă grație OUG. Înțelegeți miza? Poate va avea cineva răbdare să-i ia la rând pe toți membrii acestui clan care au luat în arendă România, asumându-și faptul că majoritatea care i-a votat le-a oferit un cec în alb, liber să facă, din țară, orice găsesc de cuviință. Am convingerea că și-au rezervat cu mare atenție faptele penale, pentru ca acestea să beneficieze de grațiere. Asemeni doamnei Bica, nici domnul Dragnea nu se va afla în stare de recidivă în urma unei eventuale noi condamnări definitive în dosarul ce ajunge în instanță în zilele următoare, întrucât faptele pentru care este judecat s-au petrecut mult înainte de prima condamnare. Deci va fi grațiat și pentru aceasta. Evident, asta dacă fapta va mai fi prevăzută de legea penală. Și câți politicieni și funcționari publici nu se află, oare, în această situație…

Un alt caz recent, reprezentativ pentru efectele celor două ordonanțe este cel al managerului centrului de boli psihice Măciuca, din județul Vâlcea, caz anchetat jurnalistic de echipa GSP. Managerul centrului, domnul Sergiu Smărăndoiu, care îi folosea, atât pe angajații din subordine, cât și pe pacienții centrului, la lucrări de construcție a propriei case, timp în care alți pacienți erau legați de paturi, neavând cine a-i supraveghea, sau erau pur și simplu lăsați liberi să circule goi prin sat, a fost demis pentru management defectuos (rețineți motivul), dar și trimis în judecată de procurori pentru abuz în serviciu. Iarăși, dacă ne-am afla sub autoritatea ordonanței privind modificarea codului penal, acest individ ar scăpa doar cu demiterea, deoarece a fost prost dom’le. Prost manager. Cum ar fi posibil? Păi, încălcarea îndatoririlor din culpă nu ar mai fi incriminată, art. 298 NCP dorindu-se abrogat prin OUG. Nici abuzul în serviciu nu-l mai cadrează prea ușor, pentru că din start, este de bun simț să apreciem că prejudiciul produs instituției, sau persoanelor fizice vătămate, nu se ridică la 200.000 lei, cât prevede art. 297 NCP așa cum se dorește a fi modificat. Iar plângerea prealabilă, fără de care urmărirea penală nici măcar nu se pune în mișcare, conform modificărilor intenționate, ar trebui depusă de însuși managerul unității, adică de către abuzator. Vedeți non-sensul?

L-am auzit pe domnul Dragnea afirmând că “și noi (PSD) luptăm împotriva corupției”, ironizând demersul președintelui de a face un referendum pe această temă. Iar eu vin în completare, dar vom micșora, prin lege atât de mult corupția, încât va deveni invizibilă procurorilor. Desființarea DNA nu mai este prea ușor posibilă astăzi, nu fără importante efecte în societate, nu fără compromiterea unor relații importante internaționale, nu fără niște sancțiuni severe din partea organizațiilor internaționale. Am văzut această retorică cum că, nimeni nu a inițiat o procedură de desființare a agenției anti-corupție. Totuși, mutilând legea, actuala majoritate, susținută și de particulari din opoziție, care împărtășesc în liniște acest interes obscur,  poate lipsi DNA de obiectul muncii. Astfel, faptele de corupție vor fi mai puține, parte dintre ele fiind dezincriminate, for fi mai greu de dovedit, întrucât denunțurile vor dispărea practic, majoritatea faptelor supuse măcar cercetării în acest moment au fost săvârșite mult înainte de termenul de 3 luni, în afara căruia denunțul nu mai are valoare de probă. Iar cele care mai rămân sunt foarte greu, dacă nu imposibil de probat. Astfel, dacă în actuala formă, art. 301 NCP sancționează obținerea unui folos patrimonial, din postura de ordonator, atât pentru tine, rude, afini, sau alte persoane de pe urma cărora a beneficiat în ultimi 5 ani sau beneficiază într-un fel sau altul, în formula dorită se dorește utilizarea formulei foloase patrimoniale necuvenite, care îi va împiedica pe magistrați, întrucât dacă vor fi de ordin salarial, în urma prestării unei activități licite, foloasele vor fi cuvenite. În plus, ordonanța dorește să restrângă lista “incompatibilităților” la gradul doi de afinitate. Deci vor fi sancționați funcționarii care obțin foloase patrimoniale necuvenite pentru cumnații lor, spre exemplu, însă nu și cei care fac același lucru pentru prietenii lor cei mai buni, pentru amantele/amanții lor, sau pentru cei care le-au făcut favoruri personale și care așteaptă ceva în schimb.

Concluzionând, domnul Dragnea și acoliții domniei sale, susțin lupta anti-corupție. Vor doar să-i facă scăpați de aceasta pe cei care au călcat deja pe bec și să se asigure că, prin dezincriminare, astfel de “derapaje” nu vor mai fi posibile.

Advertisements

IATĂ CUM A ÎNCERCAT GUVERNUL SĂ MĂ ÎMPACE CU CEI CARE MI-AU SPART CASA, ÎNAINTE CA POLIȚIA SĂ-I FI PRINS MĂCAR. PERICOLUL NU A TRECUT ÎNCĂ.

IATĂ CUM A ÎNCERCAT GUVERNUL SĂ MĂ ÎMPACE CU CEI CARE MI-AU SPART CASA, ÎNAINTE CA POLIȚIA SĂ-I FI PRINS MĂCAR. PERICOLUL NU A TRECUT ÎNCĂ.

După cum am scris deja aici, în luna noiembrie a anului trecut, mi-a fost spartă locuința de către niște persoane rămase neidentificate.

Să presupunem, deja prin absurd, că organele de poliție îi vor prinde totuși, înainte de termenul de prescripție. Este greu de crezut, însă fac această presupunere doar de dragul argumentației pe proiectul de lege ce vizeaza grațierea pedepselor de până la 5 ani, inclusiv, aplicate pentru faptele săvârșite până la  data de 18.01.2017 ( art. 6 din proiect). Continue reading “IATĂ CUM A ÎNCERCAT GUVERNUL SĂ MĂ ÎMPACE CU CEI CARE MI-AU SPART CASA, ÎNAINTE CA POLIȚIA SĂ-I FI PRINS MĂCAR. PERICOLUL NU A TRECUT ÎNCĂ.”

ROMÂNIA ÎNTRE BANALA LOPATĂ ȘI VEȘNICA ÎNTREBARE, “DE CE TOCMAI EU?”

ROMÂNIA ÎNTRE BANALA LOPATĂ ȘI VEȘNICA ÎNTREBARE, “DE CE TOCMAI EU?”

Două sunt cazurile în care românul se întreabă, ” DE CE TOCMAI EU?”.

Unul, în orice situație în care este ceva treabă de făcut, și aparent nu cade în sarcina nimănui. În aceste situații, pus la încercare de propria-i conștiință, românul “standard” se întreabă, de ce s-o fac tocmai eu? De ce nu ar face-o altul? Vede că n-o face altul, dar este statornic și ambițios. O a doua situație, este atunci când i se întâmplă ceva rău. De ce tocmai mie? Uneori răspunsul la întrebare, în acest al doilea caz, s-ar putea găsi în maniera în care a răspuns anterior la prima, dar nu realizează acest lucru. Nu observă nici faptul că nu este nici primul, dar nici ultimul încercat în exact același fel și că în viață toți suntem într-un fel sau altul în situații dificile. El vrea să știe punctual, de ce tocmai el/lui? Continue reading “ROMÂNIA ÎNTRE BANALA LOPATĂ ȘI VEȘNICA ÎNTREBARE, “DE CE TOCMAI EU?””

ROMÂNIA, O ȚARĂ ÎN CARE TICĂLOȘIA A FOST RIDICATĂ LA RANG DE LEGE.

ROMÂNIA, O ȚARĂ ÎN CARE TICĂLOȘIA A FOST RIDICATĂ LA RANG DE LEGE.

Constat cu tristețe că a fi ticălos, astăzi în România, este aproape o virtute. Cei care s-au perindat pe la conducerea statului de 27 de ani încoace, alături de mari vedete de talk-show-uri TV, au reușit să întipărească în conștiința comună ideea cum că dracul nu este chiar negru. Ba mai mult, și ideea că toți suntem și am proceda la fel, singura diferență fiind oportunitatea. Continue reading “ROMÂNIA, O ȚARĂ ÎN CARE TICĂLOȘIA A FOST RIDICATĂ LA RANG DE LEGE.”