“AVEM NEVOIE DE UN MOMENT ZERO” – TRAIAN BĂSESCU (FOST) PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI

“AVEM NEVOIE DE UN MOMENT ZERO” – TRAIAN BĂSESCU (FOST) PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI

Nu am votat niciodată Traian Băsescu pentru președinte. I-am preferat acestuia pe rând, pe Adrian Năstase, respectiv pe Mircea Geoană. Motivul principal a fost că nu mă simțeam reprezentat, la cel mai înalt nivel, de un golan, de un șmecheraș de cartier. Ulterior, m-a surprins plăcut în câteva rânduri, prin discursul său prezidențial, semn că a avut o echipă bună și, mai ales, că a și ținut cont de consilieri. Totuși, am votat în ambele rânduri împotriva demiterii lui din funcția de președinte, întrucât motivele de demitere nu mi s-au părut pertinente. Continue reading ““AVEM NEVOIE DE UN MOMENT ZERO” – TRAIAN BĂSESCU (FOST) PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI”

DISPREȚUL FAȚĂ DE “PROȘTI” – de Ion Țiriac și Cătălin Rădulescu.

DISPREȚUL FAȚĂ DE “PROȘTI” – de Ion Țiriac și Cătălin Rădulescu.

Eu, între prost și hoț, prefer hoțul. După hoț mai rămâne ceva. După prost nu mai rămâne nimic.” Această afirmație aparține marelui sportiv Ion Țiriac și a fost făcută în cadrul emisiunii “Jocuri de putere” de duminică seara trecută la Realitatea TV și moderată de Rareș Bogdan. Tot atunci, domnul Țiriac s-a poziționat în dezacord cu manifestanții din Piața Victoriei, lăsând impresia că nu este prea sigur de propria-i opinie. Dacă inițial a afirmat că este “o treabă foarte democratică” dreptul de a manifesta, ulterior și-a schimbat opinia sugerând că a te “aduna” pentru că nu ești de acord cu cei care au votat în majoritate înseamnă anarhie, nu democrație. Altfel spus, în opinia fostului mare tenismen, este democratic să te aduni în piețe și, eventual, pe stadioane, doar atunci când ești în acord cu majoritatea și doar pentru a aduce ode conducătorului iubit. Domnul Țiriac se pronunță inclusiv în favoarea mandatului în alb, dat de electorat, cerând “să-i lăsăm pe ăștia să vedem ce-or face”, lăsând astfel impresia că nu cunoaște, sau nu înțelege semnificația unei ordonanțe de urgență intrată, și doar pentru o secundă, în vigoare, în materie de legislație penală. Continue reading “DISPREȚUL FAȚĂ DE “PROȘTI” – de Ion Țiriac și Cătălin Rădulescu.”

ÎMI PERMIT SĂ ADRESEZ CÂTEVA ÎNTREBĂRI ELECTORATULUI PSD-ALDE.

ÎMI PERMIT SĂ ADRESEZ CÂTEVA ÎNTREBĂRI ELECTORATULUI PSD-ALDE.

După câștigarea alegerilor din decembrie anul trecut, liderii alianței de guvernare au invocat frecvent, în susținerea unor măsuri cel puțin discutabile, dacă nu chiar reprobabile, “milioanele” de voturi avute în spate. Mai mult, uneori au afirmat chiar, că dacă nu pun în aplicare, nu știu ce măsură, ar nesocoti milioanele de voturi ale românilor Deci nu au adoptat măsuri purtând voturile în spate, ca bază. Ci chiar s-au poziționat adăpostul acestora. Cu ce ne-am ales noi? Cu un stil de guvernare lipsit total de transparență și de bune intenții. Nu aș putea spune că am fost surprins. Să nu uităm că PSD-ul a defilat în campania electorală cu o propunere de premier secretă, iar programul de guvernare era cunoscut exclusiv de președintele Liviu Dragnea. Contextul național îl cunoaștem cu toții. Toți știm cum se realizează investițiile la nivel central și local, transparența procedurilor de acordare a contractelor publice, garantarea de șanse egale tuturor participanților, nivelul de responsabilitate și buna credință ale ordonatorilor de credite. Cu alte cuvine, cam toți știm la ce nivel al corupției se află țara. În acest context, consider că orice susținător sincer al alianței, care a și acordat acesteia votul său, și-a pus măcar o dată întrebările. Chiar mă reprezintă acțiunile acestui partid pe care l-am votat? Sunt acestea în interesul general al românilor? Continue reading “ÎMI PERMIT SĂ ADRESEZ CÂTEVA ÎNTREBĂRI ELECTORATULUI PSD-ALDE.”

“ROMÂNIA LIBERĂ” SUB DEMOCRAȚIA PUMNULUI ÎN GURĂ

“ROMÂNIA LIBERĂ” SUB DEMOCRAȚIA PUMNULUI ÎN GURĂ

Aflam zilele trecute, despre doi jurnaliști de la cotidianul “România Liberă”, că au fost concediați fără a primi explicații suplimentare, după participarea acestora la protestele antiguvernamentale, ce au avut loc în ultima lună în toată țara. Situația actuală a cotidianului denumit, paradoxal, “România liberă”, are o simbolistică profundă pentru situația țării. Așa cum “România Liberă “, încăpută pe mâna fugarului Adamescu junior, își pedepsește jurnaliștii concediindu-i fără explicații suplimentare pentru “infracțiunea” de a nu fi de acord cu patronul, la fel și România, devenită liberă la sfărșitul lui 1989, a încăput pe mâna urmașilor demni ai partidului comunist, care, deși s-au schimbat organizat într-un partid ce și-a schimbat în câteva rânduri “părul”, a rămas la același nărav, de a pune pumnul în gură celor care nu sunt de acord cu ei. Atât de nociv este acest partid, numit astăzi PSD, o organizație retrogradă, în ciuda deselor declarații conform cărora ar fi înțeles vocea electoratului și se vor reforma ca atare. La cel ca cei doi jurnaliști demiși, și ceilorlalți, care au manifestat în piață împotriva partidului le-au fost căutate tot felul de motive pentru a li se aplica pedeapse pentru nesupunere. Continue reading ““ROMÂNIA LIBERĂ” SUB DEMOCRAȚIA PUMNULUI ÎN GURĂ”

REFERENDUMUL PRIVIND LUPTA ANTICORUPȚIE A DEVENIT INEVITABIL.

REFERENDUMUL PRIVIND LUPTA ANTICORUPȚIE A DEVENIT INEVITABIL.

PSD, prin vocea mai multor senatori și deputați, susține că referendumul privind continuarea luptei anticorupție nu ar fi necesar. Mai mult, domnul senator Șerban Nicolae, are dificultăți în a-i identifica pe cei care nu vor continuarea luptei anticorupție, (“Mi-e greu să îi identific pe cei care nu vor continuarea luptei anticorupţie în afară de cei care au fost condamnaţi “- Șerban Nicolae).

Mi-l imaginez pe domnul Șerban Nicolae făcând această afirmație, având populația în față, iar în spate actuala majoritate parlamentară, care a arătat deja care este maniera, la modul practic, în care înțelege să lupte împotriva corupției. În acest context da, identificarea poate fi dificilă, deoarece toți cei interesați nu se află în câmpul lui vizual.

Referendumul este, nu doar necesar în acest moment, ci chiar obligatoriu. Din două motive. Pentru a parafa dorința poporului de a continua lupta anticorupție, deci nu pentru a pune la îndoială dorința poporului în acest sens, cum susținea domnul Nicolicea, și pentru a împiedica parlamentul să mai legifereze vreo dată în sensul înlesnirii comiterii de fapte de corupție.

Acest referendum, organizat destul de târziu în opinia mea, este examenul de maturitate al democrației noastre. Este momentul în care se va vedea direcția în care societatea dorește  să meargă țara. Pentru mine ca cetățean este foarte important să știu, dacă trăiesc într-o țară în care corupția ar trebui tolerată, sau nu.

Observ că Liviu Dragnea are o nelămurire publică în aceste zile. Nu înțelege de ce, deși O.U.G. 13 a fost abrogată, încă se mai protestează în piața Victoriei. Protestele continuă, în principal, pentru că oamenii au observat determinarea, multitudinea de planuri B ale actualei majorități parlamentare și metodele obscure prin care aceștia vor să își salveze pielea. Deci nu vor înceta până ce nu vom fi siguri că lupta împotriva justiției s-a încheiat.

Iar în subsidiar, protestele continuă pentru că nu mai există încredere în guvern. Vedeți dumneavoastră, electoratul nominalizează componența legislativului pe principiul încrederii. Apoi, președintele țării își asumă răspunderea nominalizării unui prim-ministru. Acesta formează un cabinet de miniștri și se duce în fața parlamentului pentru un vot numit, ghici ciupercă cum, “vot de încredere“. Ei tocmai aici este cheia. Electoratul și-a pierdut încrederea în guvernul Grindeanu, după ce a descoperit că acesta dă ordonanțe de urgență, acte normative cu efect imediat, în direcții antisociale, punând în pericol situația economică a țării, dar și actul de justiție. Mai mult, au făcut acest lucru pe furiș, fără consultare publică, noaptea, ignorând prevederile Constituției României, ignorând avizele negative primite, iar în final, ignorând valul de indignare creat în societate.

Este un moment critic, din punct de vedere politic, întrucât parlamentul și-a asumat, respingând moțiunea de cenzură, un guvern care nu mai beneficiază de încrederea electoratului, punându-se într-o situație de-a dreptul discutabilă, din punct de vedere al reprezentativității. Au ales să meargă până la capăt, bazându-se pe faptul că mai au 3 ani și ceva de mandat. Acest gest întărește necesitatea unui referendum. Dacă inițial eram sceptic cu privire la rezultate, acum sunt convins că acestea vor fi în favoarea luptei anticorupție. Din două motive. Numărul cetățenilor ieșiți în stradă și încercarea PSD de a duce în derizoriu acest demers, semn că și ei știu deja că rezultatele le vor fi, zdrobitor, nefavorabile.

PS: Dacă aș fi fost în locul premierului Grindeanu, aș fi depus mandatul guvernului în momentul în care prezența președintelui în ședința de guvern, nu numai că mi-a  zădărnicit planul adoptării pe furiș a unor ordonanțe de urgență ticăloase, nepuse pe ordinea de zi, dar mi-a și descoperit public această intenție mârșavă. Nu aș fi suportat jena situației.

PS2: Am fost și eu parte din culoarea albastră a drapelului uman realizat duminică în piață și sunt mândru de participarea mea.

“ȘI NOI SUSȚINEM LUPTA ANTICORUPȚIE, ZIC PREȘEDINȚII CELOR DOUĂ CAMERE. ÎNSĂ VOR MUTILA ÎNTR-ATÂT DE MULT CONCEPTUL, ÎNCÂT NU VOM MAI AVEA CU CE LUPTA.

“ȘI NOI SUSȚINEM LUPTA ANTICORUPȚIE, ZIC PREȘEDINȚII CELOR DOUĂ CAMERE. ÎNSĂ VOR MUTILA ÎNTR-ATÂT DE MULT CONCEPTUL, ÎNCÂT NU VOM MAI AVEA CU CE LUPTA.

Lucrurile încep să se clarifice de pe acum. Liderii partidelor de guvernământ vor să șteargă tabla. Se vor reașeza piesele pe tablă și jocul va fi reluat cu ei având hainele curate. Au pătruns în cetate, iar acum au grijă să ardă podul. Vor face asta cu mâna lungă a guvernului.

Guvernul este hotărât să meargă până la capăt și nimic nu mai poate împiedica adoptarea celor două ordonanțe ( cea de modificare a codului penal și cea privind grațierea unor pedepse). Nu vor ține cont nici de opoziția publică a președintelui față de aceste măsuri, nici de avizul negativ pronunțat de Consiliul Superior al Magistraturii, nici de faptul că zeci de mii de oameni și-au manifestat public dezacordul, protestând în stradă. Nici chiar de faptul că președintele a demarat procedurile pentru consultarea populației, suverane, prin referendum. Întrebarea este, de ce? Ce anume îi determină să nu renunțe? De ce nu duc acest proiect în parlament, pentru ca acesta să și-l asume politic? Ridic aceste întrebări pentru că motivația privind o pretinsă urgență, este nu doar neîntemeiată, ci chiar penibilă. Înseși notele de fundamentare pentru cele două ordonanțe demontează această pretenție. Astfel, în nota de fundamentare pentru OUG ce privește grațierile se menționează că în România sunt spații de detenție ce datează inclusiv din anul 1850. Dacă guvernele de după 89 nu au creat spații noi și nu le-au reabilitat pe cele vechi timp de 27 de ani, care este urgența? Se mai spune și că, sunt mai bine de 4 ani de când România se află sub incidența unor hotărâri semi-pilot al CEDO în această materie. Din nou, ce au făcut până acum guvernele? Ce măsuri au întreprins? Nu poți ignora o problemă ani, sau chiar zeci de ani, la rând pentru ca apoi să invoci urgența. Problema penitenciarelor nu este acută, este cronică. Iar în sistemul medical, acutul are prioritate fată de cronic. Cât despre oportunitatea modificării codului penal prin OUG, urgența, conform notei de fundamentare, este motivată prin necesitatea de a alinia prevederile codului penal cu hotărârile Curții Constituționale, prin care au fost declarate anumite formulări ca fiind neconstituționale. Iarăși, unde este urgența? Parlamentul este organul legislativ în România, conform ordinii constituționale despre care făcea vorbire chiar domnul Dragnea, iar acesta are cunoștință despre necesitatea alinierii legislației penale în acord cu hotărârile CCR. Dacă aceasta era considerată o prioritate, sunt convins că aceștia s-ar fi aplecat asupra acestei probleme. Am observat că ministrul justiției face în aceste zile un tur al penitenciarelor. Mesajul este clar. Guvernul Grindeanu își va asuma răspunderea pe aceste două proiecte, dacă nu o va face tot prin ordonanță de urgență. Turul ministrului justiției are doar scopul de a-și produce justificări noi. Realitatea este tristă. Suntem în situația în care infractorului i se aplică cea mai favorabilă, lui, sancțiune, în care atât avocatul poporului cât și însuși ministrul justiției, se apleacă cu prioritate asupra problemelor cu care acesta se confruntă în ispășirea pedepsei, ajungând nu doar în centrul atenției publice, dar și în centrul interesului național. Presupun în acest caz că, atât avocatul poporului, cât și ministrul justiției, au rezolvat deja problema victimelor infracțiunilor, mai ales al acelora în care dosarele au fost închise cu autor necunoscut, sau a celor în care autorul este cunoscut, dar imposibil de dovedit. Probabil că le vor fi plătit deja, din bugetul statului, prejudiciile create, sau niște compensații, considerând în mod, zic eu, corect că motivul pentru care dosarele respective au fost închise cu autor necunoscut, decurge cumva din impotența autorităților de a împlini actul penal. Probabil că vor fi rezolvat și problemele din centrele de copii abandonați, din spitale, școli, sau din centrele de boli psihice, de ce nu.

În acest context, Liviu Dragnea face o primă aroganță cu populația de când a ajuns în primul rând. “N-am înțeles exact ce vor să facă”, referindu-se la intenția guvernului în privința celor două ordonanțe, subiect ce zguduie din temelii societatea în aceste zile.

Pentru a-mi argumenta raționamentul pentru care am ales acest titlu, voi folosi un caz care mi-a apărut în atenție după ce am început să scriu acest articol. Cazul doamnei Alina Bica, recent condamnată într-un al doilea dosar. Voi face un studiu de caz, despre cum este afectată situația penală a doamnei Bica de ordonanța grațierii. La momentul de față, presupunând că cele două condamnări rămân definitive în forma prezentă, aceasta este condamnată pentru favorizarea făptuitorului, la 4, respectiv 3 ani și șase luni de închisoare cu executarea pedepsei. Conform proiectului OUG, infracțiunea de favorizare a făptuitorului nu face parte dintre excepțiile care nu se grațiază. Întrucât pedepsele sunt sub 5 ani, se vor grația ambele pedepse pentru că, în conformitate cu art. 41, alin. 1 din NCP, starea de recidivă există doar atunci când sunt comise alte fapte penale în urma unei condamnări definitive. Din acest motiv este scandaloasă ordonanța. Pentru că grațiază toate pedepsele pentru faptele comise până la 18.02.2017, indiferent de numărul lor, inclusiv cele în curs de cercetare, sau chiar nedescoperite încă, dacă acestea au fost comise înainte de o primă condamnare. Deci, doamna Bica, cu două, trei, chiar n condamnări penale cu executare, mai mici de 5 ani, va zburda liberă grație OUG. Înțelegeți miza? Poate va avea cineva răbdare să-i ia la rând pe toți membrii acestui clan care au luat în arendă România, asumându-și faptul că majoritatea care i-a votat le-a oferit un cec în alb, liber să facă, din țară, orice găsesc de cuviință. Am convingerea că și-au rezervat cu mare atenție faptele penale, pentru ca acestea să beneficieze de grațiere. Asemeni doamnei Bica, nici domnul Dragnea nu se va afla în stare de recidivă în urma unei eventuale noi condamnări definitive în dosarul ce ajunge în instanță în zilele următoare, întrucât faptele pentru care este judecat s-au petrecut mult înainte de prima condamnare. Deci va fi grațiat și pentru aceasta. Evident, asta dacă fapta va mai fi prevăzută de legea penală. Și câți politicieni și funcționari publici nu se află, oare, în această situație…

Un alt caz recent, reprezentativ pentru efectele celor două ordonanțe este cel al managerului centrului de boli psihice Măciuca, din județul Vâlcea, caz anchetat jurnalistic de echipa GSP. Managerul centrului, domnul Sergiu Smărăndoiu, care îi folosea, atât pe angajații din subordine, cât și pe pacienții centrului, la lucrări de construcție a propriei case, timp în care alți pacienți erau legați de paturi, neavând cine a-i supraveghea, sau erau pur și simplu lăsați liberi să circule goi prin sat, a fost demis pentru management defectuos (rețineți motivul), dar și trimis în judecată de procurori pentru abuz în serviciu. Iarăși, dacă ne-am afla sub autoritatea ordonanței privind modificarea codului penal, acest individ ar scăpa doar cu demiterea, deoarece a fost prost dom’le. Prost manager. Cum ar fi posibil? Păi, încălcarea îndatoririlor din culpă nu ar mai fi incriminată, art. 298 NCP dorindu-se abrogat prin OUG. Nici abuzul în serviciu nu-l mai cadrează prea ușor, pentru că din start, este de bun simț să apreciem că prejudiciul produs instituției, sau persoanelor fizice vătămate, nu se ridică la 200.000 lei, cât prevede art. 297 NCP așa cum se dorește a fi modificat. Iar plângerea prealabilă, fără de care urmărirea penală nici măcar nu se pune în mișcare, conform modificărilor intenționate, ar trebui depusă de însuși managerul unității, adică de către abuzator. Vedeți non-sensul?

L-am auzit pe domnul Dragnea afirmând că “și noi (PSD) luptăm împotriva corupției”, ironizând demersul președintelui de a face un referendum pe această temă. Iar eu vin în completare, dar vom micșora, prin lege atât de mult corupția, încât va deveni invizibilă procurorilor. Desființarea DNA nu mai este prea ușor posibilă astăzi, nu fără importante efecte în societate, nu fără compromiterea unor relații importante internaționale, nu fără niște sancțiuni severe din partea organizațiilor internaționale. Am văzut această retorică cum că, nimeni nu a inițiat o procedură de desființare a agenției anti-corupție. Totuși, mutilând legea, actuala majoritate, susținută și de particulari din opoziție, care împărtășesc în liniște acest interes obscur,  poate lipsi DNA de obiectul muncii. Astfel, faptele de corupție vor fi mai puține, parte dintre ele fiind dezincriminate, for fi mai greu de dovedit, întrucât denunțurile vor dispărea practic, majoritatea faptelor supuse măcar cercetării în acest moment au fost săvârșite mult înainte de termenul de 3 luni, în afara căruia denunțul nu mai are valoare de probă. Iar cele care mai rămân sunt foarte greu, dacă nu imposibil de probat. Astfel, dacă în actuala formă, art. 301 NCP sancționează obținerea unui folos patrimonial, din postura de ordonator, atât pentru tine, rude, afini, sau alte persoane de pe urma cărora a beneficiat în ultimi 5 ani sau beneficiază într-un fel sau altul, în formula dorită se dorește utilizarea formulei foloase patrimoniale necuvenite, care îi va împiedica pe magistrați, întrucât dacă vor fi de ordin salarial, în urma prestării unei activități licite, foloasele vor fi cuvenite. În plus, ordonanța dorește să restrângă lista “incompatibilităților” la gradul doi de afinitate. Deci vor fi sancționați funcționarii care obțin foloase patrimoniale necuvenite pentru cumnații lor, spre exemplu, însă nu și cei care fac același lucru pentru prietenii lor cei mai buni, pentru amantele/amanții lor, sau pentru cei care le-au făcut favoruri personale și care așteaptă ceva în schimb.

Concluzionând, domnul Dragnea și acoliții domniei sale, susțin lupta anti-corupție. Vor doar să-i facă scăpați de aceasta pe cei care au călcat deja pe bec și să se asigure că, prin dezincriminare, astfel de “derapaje” nu vor mai fi posibile.

IATĂ CUM A ÎNCERCAT GUVERNUL SĂ MĂ ÎMPACE CU CEI CARE MI-AU SPART CASA, ÎNAINTE CA POLIȚIA SĂ-I FI PRINS MĂCAR. PERICOLUL NU A TRECUT ÎNCĂ.

IATĂ CUM A ÎNCERCAT GUVERNUL SĂ MĂ ÎMPACE CU CEI CARE MI-AU SPART CASA, ÎNAINTE CA POLIȚIA SĂ-I FI PRINS MĂCAR. PERICOLUL NU A TRECUT ÎNCĂ.

După cum am scris deja aici, în luna noiembrie a anului trecut, mi-a fost spartă locuința de către niște persoane rămase neidentificate.

Să presupunem, deja prin absurd, că organele de poliție îi vor prinde totuși, înainte de termenul de prescripție. Este greu de crezut, însă fac această presupunere doar de dragul argumentației pe proiectul de lege ce vizeaza grațierea pedepselor de până la 5 ani, inclusiv, aplicate pentru faptele săvârșite până la  data de 18.01.2017 ( art. 6 din proiect). Continue reading “IATĂ CUM A ÎNCERCAT GUVERNUL SĂ MĂ ÎMPACE CU CEI CARE MI-AU SPART CASA, ÎNAINTE CA POLIȚIA SĂ-I FI PRINS MĂCAR. PERICOLUL NU A TRECUT ÎNCĂ.”