Acest anunt este de interes public. Consumul excesiv de tehnologie, ucide copilaria!

Acest anunt este de interes public. Consumul excesiv de tehnologie, ucide copilaria!

Din momentul in care familia se inmulteste prin nasterea unui copil, apar noi si foarte importante responsabilitati.

Conform gandul.info, copiii chinezi si cei americani se afla in pericol, datorita expunerii prelungite la dispozitivele digitale. Daca in alte domenii ale vietii suntem cu pasi buni in urma celor doua state mentionate anterior, nu as putea spune ca lucrurile stau la fel si in ceea ce priveste accesul la tehnologie.

In aceste conditii, pericolul expunerii excesive la tehnologie ii pandeste si pe copiii nostri, iar noi purtam responsabilitatea de a gestiona acest fenomen in interesul lor . Copilul nu are discernamant, este o iluzie sa crezi ca poate separa el singur ceea ce este bun de ceea ce este rau in jocurile video sau in animatiile de la televizor. Acesta ia nedigerat, tot ce i se serveste.

Cand aveam 17-18 ani, facusem pasiune pentru jocul de calculator, Half-Life. Cei din generatia mea stiu probabil la ce joc fac referire. M-a captivat atunci prin povestea interesanta,  dar si prin grafica realistica. Jucam rolul unui membru al unei echipe de cercetatori, aflate in cadrul unui experiment ce avea loc in subteran. In momentul in care personajul ajunge in camera de supraveghere, are loc un eveniment neprevazut, urmat de o explozie, iar niste substante toxice ii afecteaza pe ceilalti membrii ai echipei, transformandu-i intr-un soi de zombie. Grafica si povestea, ma faceau sa ma simt parte din actiunea respectiva. Jucam acest joc in general seara, uneori pana noaptea tarziu, pierzand notiunea timpului. Pe toata perioada cat eram “conectat”, desi jocul era offline, nu simteam nevoia de mancare, apa, somn, sau de a merge la toaleta. Toate acestea pana cand, intr-o noapte, un vis mi-a dat de gandit. Desi nu era deloc inspirat din jocul meu, mi-a atras atentia asupra unei aparente false ce isi facuse loc in subconstientul meu.  Visam ca am ajuns intr-o situatie in care riscam sa-mi pierd viata. Cu toate acestea, un gand ma linistea. Gandul ca voi putea relua actiunea din locul unde am salvat ultima data. In subconstientul meu deja isi facuse loc ideea falsa ca viata mea este parte din joc, iar pe cale de consecinta, poate fi reluata din locul de unde am facut ultima salvare. Subliniez, aveam o varsta apropiata majoratului, nu 2,4,6,8 ani. Iar grafica jocurilor de atunci, era incomparabil mai slaba fata de cea de acum. Practic, in jocurile video de astazi, personajele arata identic cu fiintele umane, in cele mai mici detalii. Din acel moment, am incetat sa mai joc acel joc, iar putin timp dupa am renuntat complet la jocurile pe calculator.

Cred ca oricine a auzit despre evenimentele tragice ce au loc uneori, in mod special, in institutii de invatamant din SUA, cand, copii inarmati isi ucid colegii si profesorii pentru ca ulterior sa se sinucida. Am convingerea ca minimizarea importantei vietii, indusa de jocurile de calculator, dar si obisnuinta copiilor cu scenele de violenta ce sunt regasite atat in desenele animate, cat si in jocurile video, reprezinta cauza determinanta in producerea unor astfel de evenimente cu consecinte dramatice.  Din lipsa de discernamant, copilul ajunge in anumite situatii tensionante sa confunde realitatea cu fictiunea din jocuri sau din desenele animate.

Conform aceluiasi articol, un copil de clasa a patra si-a manifestat preferinta pentru jocul  “Call of Duty: Black Ops”, deoarece “conţine zombie pe care poţi să-i omori cu arme de foc şi pentru că are multă violenţă”. “Îmi place sângele, îmi place violenţa”, a adăugat acelaşi copil”. In urma citirii acestei declaratii, a unui copil de 11-12 ani, orice alt comentariu devine inutil.

Cand a absolvit clasa intai, i-am achizitionat fiului nostru cel mare, o tableta. Nu i-am luat una scumpa, dar suficient de buna la vremea respectiva. Cunoscand multiplele aplicatii practice in care tabletele pot fi utilizate, m-am gandit ca-l va ajuta inclusiv in procesul educational. M-am inselat, a ramas doar potentialul. Putin mai tarziu dupa acest moment, cel mic avea sa puna la randu-i stapanire pe tableta sotiei. Am convenit cu ei ca le vor utiliza doar la sfarsit de saptamana. Totusi, au fost si exceptii in care le-au avut la dispozitie si pe timpul saptamanii. Am constatat ca in saptamanile in care aveau tabletele la dispozitie, nu ne puteam intelege cu ei. Usor, usor, am observat ca cel mic a devine foarte agresiv atunci cand il informam ca timpul de joc pentru ziua respectiva s-a epuizat si ii ceream sa inchida tableta. Desi eu ii indrumam catre jocurile educative, constructive, ei le preferau pe cele violente, sangeroase chiar. Am fost nevoiti sa li le luam pe perioada nedeterminata. In acel moment, baiatul cel mare, avand lacrimi in ochi, i-a spus sotiei mele: “cu ce ti-am gresit de mi-ai luat cea mai mare fericire?” A fost si momentul in care am decis sa nu li le mai dam, cel putin pana ce vor ajunge la varsta liceului.

Lasandu-i frecvent pe copiii nostri in grija tabletelor, televizoarelor, sau a telefoanelor mobile, ne asiguram niste momente, atat de importante, de liniste. Totusi, acest obicei, cumulat cu institutionalizarea tot mai timpurie a copiilor (program de gradinita de pana la 8-9 ore/zi inca de la varsta de 2-3 ani), dar si cu timpul tot mai putin pe care ni-l rezerva viata profesionala familiei, ne va face sa ne intrebam la un moment dat, cine sunt acesti copii cu care convietuim?

Copiii nu vor fi afectati doar din punct de vedere al psihic si emotional prin utilizarea excesiva a calculatorului sau a text_neckaltor dispozitive. Atat vederea, postura si in mod special coloana cervicala le vor fi afectate in timp. In imaginea alaturata, este prezentata evolutia greutatii capului, asa cum este resimtita de coloana cervicala, in functie de unghiul in care acesta este aplecat. Inclinand capul intr-un unghi de 60 de grade, coloana cervicala va resimti o greutate cu de pana la 6 ori mai mare decat atunci cand capul nu este inclinat deloc. In plus, timpul alocat dispozitivelor electronice, este rupt din timpul de joaca, de activitate fizica, aparand astfel predispozitia pentru o viata sedentara. In urma cu aproxiamtiv doua saptamani, circuland cu trenul pe ruta Campina-Bucuresti, am impartit compartimentul cu o familie ce avea trei copii de varste diferite. Unul dintre ei se afla intr-un carucior si nu cred ca avea mai mult de un an. Cu toate acestea, parintii lui i-au dat intr-o manuta biberonul cu lapte, iar in cealalta o tableta pe care rula animatia “Punguta cu doi bani”. Daca biberonul ii provoca micutului o stare de somnolenta, tableta il tinea cu ochisorii intredeschisi, nepermitandu-i sa adoarma. In plus, acesta facea eforturi disperate sa-si tina capul ridicat pentru a putea urmari desenul.  Am facut aceasta relatare, nu pentru a-i judeca in vreun fel pe parintii copilului respectiv, ci doar pentru aceste observatii.

In final, cateva recomandari in utilizarea dispozitivelor mobile. Evitati sa le utilizati in timp ce se afla la incarcat. Nu le expuneti la soare, cu atat mai mult atunci cand se afla la incarcat. In toate aceste situatii, riscul ca acumulatorul sa se supraincalzeasca si sa explodeze, este destul de mare. Nu le folositi inainte de culcare, va vor tine treji pentru o perioada lunga de timp.

Nu uitati! Purtam intreaga responsabilitate a copiilor nostri.

Advertisements

Pot influenta reprezentantele sexului feminin, prin atitudine, rata de incidenta a delictelor sexuale?

Pot influenta reprezentantele sexului feminin, prin atitudine, rata de incidenta a delictelor sexuale?

As fi preferat sa nu scriu despre acest subiect, pe care l-am si evitat multa vreme. As fi preferat s-o faca altcineva. Preferabil o femeie. Picatura care a umplut paharul, aceea care m-a convins sa scriu, a fost un articol scris pe gandul.info de catre un anume domn, Adrian Mihaltianu. Va recomand sa-i citit articolul, chiar daca eu unul il gasesc exagerat. Din respectul deosebit pe care-l port conceptelor de femeie, doamna, sotie, mama, am incercat sa-l redactez intr-o maniera cat mai eleganta. Stiu ca nu va fi digerat de toata lumea, insa cand am inceput sa scriu mi-am propus sa nu o fac pentru a fi pe placul cuiva. Mi-am propus sa imi expun modul de gandire cu privire la diverse aspecte ale vietii si sa fac o delimitare foarte clara intre ce este bine si ce este rau, dupa propria-mi opinie. Sper ca cititorul acestor randuri sa intepreteze corect intentia mea de a aborda constructiv acest subiect. Continue reading “Pot influenta reprezentantele sexului feminin, prin atitudine, rata de incidenta a delictelor sexuale?”

Este moral ca primarul condamnat la inchisoare cu suspendare sa-si pastreze mandatul?

Este moral ca primarul condamnat la inchisoare cu suspendare sa-si pastreze mandatul?

Statutul alesilor locali prevede, astazi, ca primarii sau consilierii locali care au fost condamnati definitiv la pedeapsa cu inchisoarea isi pierd mandatul de drept. Prezenta lege nu face diferenta intre pedepsele stabilite cu executare si cele cu suspendare.

Conform gandul.info, un numar de 16 deputati au initiat un proiect de modificare a actualului statut, in sensul de a introduce termenul “cu executare” in textul legii, motivand ca actuala formulare este incerta si este interpretata diferit de catre instantele de judecata. Mai mult, conform acestora, legea in vigoare creaza conditiile pentru ca, “chiar şi pentru delicte minore, comise fără intenţie şi fără legătură cu exercitarea atribuţiilor ce le revin, aleşilor locali condamnaţi la executarea pedepsei cu suspendare le-a încetat mandatul”. Hmmm. Daca instanta a stabilit o pedeapsa privativa de libertate, mai putem vorbi despre delicte minore comise fara intentie?

In plus, un consilier local sau un primar, condamnat fiind la inchisoare cu executare, isi pierde mandatul “de facto”, fiind in imposibilitatea de a-si exercita atributiile de serviciu date fiindu-i limitarile fizice specifice starii de detentie. In baza acestui rationament logic, devine evidenta intentia legiuitorului din momentul in care a reglementat acest aspect in actualul statut al alesilor locali si anume, de a-i deposeda de mandat pe TOTI alesii locali condamnati definitiv, fara deosebire.

Aplicarea unei pedepse cu suspendare tine de circumstantele in care a fost comisa fapta si nu de fapta in sine. Fapta este aceeasi si este normal ca respectivul condamnat sa-si piarda mandatul si, eventual, sa vina inca o data in fata alegatorilor purtand pe piept noul sau statut de condamnat penal. Este drept ca probabilitatea ca acesta sa fie revalidat de cate electorat este foarte mare in Romania ( cei ca el sunt mai multi decat ceilalti), dar aceasta formalitate nu trebuie eliminata din lege.

In concluzie, pentru a nu mai crea confuzie printre judecatori, le recomand celor 16 deputati sa faca mentiunea explicita “indiferent daca pedeapsa stabilita este cu executare sau nu”.

“Specialistii” in resurse umane filtrand candidatii prin sita Facebook

“Specialistii” in resurse umane filtrand candidatii prin sita Facebook

Facebook-Spy-chatConform site-ului de stiri, stirileprotv.ro, recrutorii “de succes” folosesc retelele de socializare pentru a-si spiona candidatii pentru locurile de munca scoase la concurs. Nu ma surprinde faptul in sine, ci recunoasterea lui. Mai exact, recruterii iau la puricat profilurile candidatilor de pe Linkedin si Facebook. Daca Linkedin este o retea orientata catre “socializarea” profesionala si verificarea profilului respectiv se prezuma, altfel stau lucrurile in cazul retelei Facebook.

In cadrul reportajului se recomanda in doua randuri utilizatorilor de retele sociale, sa manifeste prudenta in postarea fotografiilor de la petreceri. Ma intreb, unde este neregula? In faptul ca un om participa la o petrecere, comportament condamnabil de altfel 🙂 , sau in decizia acestuia de a impartasi cu prietenii imaginile surprinse acolo? Probabil, pentru a avea succes in cariera profesionala, ar trebui sa postezi pe facebook doar fotografii ce te prezinta la locul de munca, sau din team builgding-uri, ori sa postezi status-uri la ore nocturne de genul: Singur la munca… Mi se pare total neprofesionist sa folosesti drept criteriu de selectie intre doi sau mai multi candidati, aspecte ce tin de viata privata a acestora. Da, profilul Facebook este un spatiu public, insa rolul acestuia este de a impartasi idei, pareri personale, evenimente de viata, calatorii, impresii,  in mod special, cu prietenii tai. Verificarea acestui profil de catre un recrutor este un soi de ingerinta in viata privata, extraprofesionala. Este total irelevant, dar si periculos, deoarece recrutorul va avea tendinta sa scape din vedere compatibilitatea candidatului cu postul urmarit si sa se axeze pe aspecte care tin de compatibilitatea mentala, in materie de gusturi sau ideologii dintre el si candidat. Acest obicei nu este caracteristic unui recrutor inventiv, sau bine pregatit profesional.

Dimpotriva, un recrutor de succes este acela care are capacitatea de a selecta cel mai potrivit candidat pentru un post intr-un mod obiectiv si folosind metodele conventionale, nu pe baza de afinitati si fara a se transforma intr-un spion ieftin.

Imixtiunea recrutorilor in profilulrile candidatilor de pe retele sociale, sunt imorale in masura in care contribuie la luarea unei decizii de acceptare sau respingere, denota lipsa acestora de profesionalism si, nu in ultimul rand, reprezinta inca o forma de abuz asupra vietii private. Faza cu fotografiile de la petreceri, fiind interpretata, suna in felul urmator. Vrei cariera profesionala? Atunci trebuie sa renunti la viata privata.

2015, al saptelea an de criza in Romania. Nu si pentru parlamentari care si-au votat pensii speciale si dublarea indemnizatiilor.

2015, al saptelea an de criza in Romania. Nu si pentru parlamentari care si-au votat pensii speciale si dublarea indemnizatiilor.

Iata-i pe cei care doresc sa-si dubleze salariile din toamna! Care este unicul criteriu de performanta luat in considerare? Impactul bugetar.
Conform stirileprotv.ro, in prima jumatate a lui 2015, aproape, fiecare parlamentar a lucrat cam cat lucreaza un angajat oarecare in doua luni. La plecarea in vacanta, acestia au lasat “in sertar” un numar de legi de doua ori mai mare decat al celor pe care le-au trimis spre promulgare. Care angajat din mediul privat ar indrazni sa plece in concediu stiind ca nu si-a indeplinit decat o treime din obligatiile de serviciu?

In alta ordine de idei, in aceasta perioada, mediul privat REAL, cel care activeaza intr-o piata concurentiala si care se supune legislatiei in vigoare, traverseaza o perioada extrem de dificila. O perioada in care sunt reduse la minim cheltuielile si in care o parte dintre angajati sunt trimisi acasa, timp in care fostii lor colegi trebuie sa munceasca mai mult. Dese ori o fac chiar pe bani mai putini.

Aceasta situatie nu pare sa-i afecteze si pe “inaltii demnitari” ai tarii.
Pe aceia care isi compara benficiile cu colegii lor din vest, insa uita sa-si compare cu acestia si obligatiile, raspunderea, realizarile sau performantele.
In ultimii 25 de ani, au condus tara spre prapastie, punand pe butuci, rand pe rand, orice ramura economica. Au creat si intretinut un sistem avansat de coruptie, dandu-si legi care sa faca practic imposibila dezvaluirea acestor retele.

Este de o ironie crunta sa asisti cum, intr-un singur an, cei care iti fac viata grea, isi dau pensii suplimentare de pana la aproape 1000 Euro si isi voteaza, cu de la ei putere, dublarea indemnizatiilor lunare.

Ce-ti ramane tie bugetarule de rand? Praful de pe toba.
Ce-ti ramane tie angajatule in mediul privat? Mai mult stres, mai putin timp de petrecut alaturi de cei dragi, o viata mai grea si foarte posibil mai scurta.

Schimbarea de statut în societate, te transforma din diva in vanat

Schimbarea de statut în societate, te transforma din diva in vanat

Ieri,, ICCJ i-a respins domanei Udrea cererea de ridicare a masurii preventive a controlului judiciar sub care este judecata. Motivul?

Confom declaratiei acesteia, isi doreste sa traiasca o viata normala, sa nu mai fie fotografiata non-stop.

Iata cum schimbarea de statut, o face sa-si schimbe usor si optica. In trecut, doamna Udrea era o “diva” in fata camerelor, etalandu-si ostentativ tinutele si gentile opulente, achizitionate din bani publici deturnati. Capatand acum statutul de inculpat/urmarit penal, in mai multe dosare, doamna Udrea incepe sa se simta incorsetata in prezenta acelorasi camere.

Brusc, acei cetateni care salivau in prezenta ei, au inceput s-o deranjeze atunci cand o fotografiaza in spatiul public cu telefoanele lor ieftine. Aceasta a mai declarat si ca,  fiecare cetăţean care are un telefon mobil devine un paparazzo. In acest caz ii recomand sa apeleze la presedintele ei, care are experienta in confiscarea acestui tip de accesoriu.

Nu pot sa o compatimesc pe doamna Udrea. Culege acum exclusiv ceea ce a cultivat. S-a format si promovat ca un om de cancan, trebuie sa isi asume un tratament corespunzator. Ca sa nu mai spun ca la cateva secunde dupa ce s-a plans de tratamentul foto la care este supusa, a raspuns unei intrebari venite din partea unui reporter, referitor la intentia acesteia de a face sau nu un copil. O persoana decenta, aflata in contextul respectiv, si-ar fi rezervat dreptul de a nu raspunde unei astfel de intrebari, total nepotrivite si care denota lipsa de profesionalism a celui care a adresat-o.

Declaratia doamnei Udrea redata mai jos, daca ar fi fost facuta la debutul acesteia in viata publica, mi s-ar fi parut de bun simt. Astazi insa, stiind ca pe acest tip de cancan si-a construit imaginea si cariera politica, ma lasa rece.

Aş vrea doar să nu mai fiu fotografiată non-stop. Când nu sunt paparazzi, sunt câţiva cetăţeni de bine care fac fotografii şi apoi le trimit presei, astfel încât efectiv mă simt vânată. Nu fac nimic mai mult decât face orice om, şi eu mănânc, şi eu merg la toaletă, şi eu dorm, dar nu cred că astea trebuie să fie momente care să fie surprinse cu telefonul mobil, iar apoi să fie date spre publicare”, a declarat Udrea.