CONSUMATOR FINAL ȘI CONTRIBUABIL, CEA MAI TRISTĂ COMBINAȚIE

CONSUMATOR FINAL ȘI CONTRIBUABIL, CEA MAI TRISTĂ COMBINAȚIE

Am învățat, din experiența de viață de până acum, că e destul de rău să fii consumator final. De fapt, în piață, aceasta este cea mai nasoală calitate comercială pe care o poți avea. Când se devalorizează moneda națională, toți actorii din economie își pun imediat în acord prețurile. Când crește prețul combustibilului, la fel. Și brusc nimeni nu mai are stocuri de marfă achiziționată în condițiile anterioare de costuri. Atunci când se întâmplă invers, adică se apreciază moneda națională, sau scade prețul combustibilului, inerția prețurilor este mult, mult mai mare. Afli atunci că toți și-au făcut stocuri atunci când costurile erau mai mari. Niciodată, dar niciodată, nu am auzit un comerciant spunând că va suporta el pierderea. Ghici cine le suportă pe toate? Consumatorul final. Fiind capăt de linie el le încasează, fiind la nivel practic supapa economiei. Iar atunci când acesta este și salariat, nu poate nici reduce șocul prin creșterea veniturilor, pentru că nu prea am auzit de vreun angajator care să-ți mărească salariul pentru simplul motiv că ți-a crescut costul vieții.

Citind aceste zile despre planul PSD de a schimba radical modul de impozitare, încep să înțeleg că nu e prea bine nici să fii contribuabil. Pare tot mai rău să muncești, uneori să muncești mai mult, să-ți dorești o viață mai bună, un trai mai bun pentru familia, pentru copiii tăi. Iar să fii și corect, să-ți plătești contribuțiile, pare de-a dreptul infam. Nu vreau să fiu înțeles greșit. Ca structură nu sunt în mod categoric, de dreapta. Cred în principiul întrajutorării oamenilor. De aceea formăm o comunitate. Este o chestiune care ține de umanitate, ca cei care pot mai mult să-i sprijine și pe cei care pot mai puțin. Însă, există o limită. Nu cred că cei corecți trebuie să suporte prejudiciul făcut de hoți, nu cred că cei harnici, trebuie să-i ducă în spate pe leneși, pe cei care pur și simplu refuză să muncească. Față de planul PSD îmi fac griji, la modul sincer, pentru viitor. Continue reading “CONSUMATOR FINAL ȘI CONTRIBUABIL, CEA MAI TRISTĂ COMBINAȚIE”

“ȘI NOI SUSȚINEM LUPTA ANTICORUPȚIE, ZIC PREȘEDINȚII CELOR DOUĂ CAMERE. ÎNSĂ VOR MUTILA ÎNTR-ATÂT DE MULT CONCEPTUL, ÎNCÂT NU VOM MAI AVEA CU CE LUPTA.

“ȘI NOI SUSȚINEM LUPTA ANTICORUPȚIE, ZIC PREȘEDINȚII CELOR DOUĂ CAMERE. ÎNSĂ VOR MUTILA ÎNTR-ATÂT DE MULT CONCEPTUL, ÎNCÂT NU VOM MAI AVEA CU CE LUPTA.

Lucrurile încep să se clarifice de pe acum. Liderii partidelor de guvernământ vor să șteargă tabla. Se vor reașeza piesele pe tablă și jocul va fi reluat cu ei având hainele curate. Au pătruns în cetate, iar acum au grijă să ardă podul. Vor face asta cu mâna lungă a guvernului.

Guvernul este hotărât să meargă până la capăt și nimic nu mai poate împiedica adoptarea celor două ordonanțe ( cea de modificare a codului penal și cea privind grațierea unor pedepse). Nu vor ține cont nici de opoziția publică a președintelui față de aceste măsuri, nici de avizul negativ pronunțat de Consiliul Superior al Magistraturii, nici de faptul că zeci de mii de oameni și-au manifestat public dezacordul, protestând în stradă. Nici chiar de faptul că președintele a demarat procedurile pentru consultarea populației, suverane, prin referendum. Întrebarea este, de ce? Ce anume îi determină să nu renunțe? De ce nu duc acest proiect în parlament, pentru ca acesta să și-l asume politic? Ridic aceste întrebări pentru că motivația privind o pretinsă urgență, este nu doar neîntemeiată, ci chiar penibilă. Înseși notele de fundamentare pentru cele două ordonanțe demontează această pretenție. Astfel, în nota de fundamentare pentru OUG ce privește grațierile se menționează că în România sunt spații de detenție ce datează inclusiv din anul 1850. Dacă guvernele de după 89 nu au creat spații noi și nu le-au reabilitat pe cele vechi timp de 27 de ani, care este urgența? Se mai spune și că, sunt mai bine de 4 ani de când România se află sub incidența unor hotărâri semi-pilot al CEDO în această materie. Din nou, ce au făcut până acum guvernele? Ce măsuri au întreprins? Nu poți ignora o problemă ani, sau chiar zeci de ani, la rând pentru ca apoi să invoci urgența. Problema penitenciarelor nu este acută, este cronică. Iar în sistemul medical, acutul are prioritate fată de cronic. Cât despre oportunitatea modificării codului penal prin OUG, urgența, conform notei de fundamentare, este motivată prin necesitatea de a alinia prevederile codului penal cu hotărârile Curții Constituționale, prin care au fost declarate anumite formulări ca fiind neconstituționale. Iarăși, unde este urgența? Parlamentul este organul legislativ în România, conform ordinii constituționale despre care făcea vorbire chiar domnul Dragnea, iar acesta are cunoștință despre necesitatea alinierii legislației penale în acord cu hotărârile CCR. Dacă aceasta era considerată o prioritate, sunt convins că aceștia s-ar fi aplecat asupra acestei probleme. Am observat că ministrul justiției face în aceste zile un tur al penitenciarelor. Mesajul este clar. Guvernul Grindeanu își va asuma răspunderea pe aceste două proiecte, dacă nu o va face tot prin ordonanță de urgență. Turul ministrului justiției are doar scopul de a-și produce justificări noi. Realitatea este tristă. Suntem în situația în care infractorului i se aplică cea mai favorabilă, lui, sancțiune, în care atât avocatul poporului cât și însuși ministrul justiției, se apleacă cu prioritate asupra problemelor cu care acesta se confruntă în ispășirea pedepsei, ajungând nu doar în centrul atenției publice, dar și în centrul interesului național. Presupun în acest caz că, atât avocatul poporului, cât și ministrul justiției, au rezolvat deja problema victimelor infracțiunilor, mai ales al acelora în care dosarele au fost închise cu autor necunoscut, sau a celor în care autorul este cunoscut, dar imposibil de dovedit. Probabil că le vor fi plătit deja, din bugetul statului, prejudiciile create, sau niște compensații, considerând în mod, zic eu, corect că motivul pentru care dosarele respective au fost închise cu autor necunoscut, decurge cumva din impotența autorităților de a împlini actul penal. Probabil că vor fi rezolvat și problemele din centrele de copii abandonați, din spitale, școli, sau din centrele de boli psihice, de ce nu.

În acest context, Liviu Dragnea face o primă aroganță cu populația de când a ajuns în primul rând. “N-am înțeles exact ce vor să facă”, referindu-se la intenția guvernului în privința celor două ordonanțe, subiect ce zguduie din temelii societatea în aceste zile.

Pentru a-mi argumenta raționamentul pentru care am ales acest titlu, voi folosi un caz care mi-a apărut în atenție după ce am început să scriu acest articol. Cazul doamnei Alina Bica, recent condamnată într-un al doilea dosar. Voi face un studiu de caz, despre cum este afectată situația penală a doamnei Bica de ordonanța grațierii. La momentul de față, presupunând că cele două condamnări rămân definitive în forma prezentă, aceasta este condamnată pentru favorizarea făptuitorului, la 4, respectiv 3 ani și șase luni de închisoare cu executarea pedepsei. Conform proiectului OUG, infracțiunea de favorizare a făptuitorului nu face parte dintre excepțiile care nu se grațiază. Întrucât pedepsele sunt sub 5 ani, se vor grația ambele pedepse pentru că, în conformitate cu art. 41, alin. 1 din NCP, starea de recidivă există doar atunci când sunt comise alte fapte penale în urma unei condamnări definitive. Din acest motiv este scandaloasă ordonanța. Pentru că grațiază toate pedepsele pentru faptele comise până la 18.02.2017, indiferent de numărul lor, inclusiv cele în curs de cercetare, sau chiar nedescoperite încă, dacă acestea au fost comise înainte de o primă condamnare. Deci, doamna Bica, cu două, trei, chiar n condamnări penale cu executare, mai mici de 5 ani, va zburda liberă grație OUG. Înțelegeți miza? Poate va avea cineva răbdare să-i ia la rând pe toți membrii acestui clan care au luat în arendă România, asumându-și faptul că majoritatea care i-a votat le-a oferit un cec în alb, liber să facă, din țară, orice găsesc de cuviință. Am convingerea că și-au rezervat cu mare atenție faptele penale, pentru ca acestea să beneficieze de grațiere. Asemeni doamnei Bica, nici domnul Dragnea nu se va afla în stare de recidivă în urma unei eventuale noi condamnări definitive în dosarul ce ajunge în instanță în zilele următoare, întrucât faptele pentru care este judecat s-au petrecut mult înainte de prima condamnare. Deci va fi grațiat și pentru aceasta. Evident, asta dacă fapta va mai fi prevăzută de legea penală. Și câți politicieni și funcționari publici nu se află, oare, în această situație…

Un alt caz recent, reprezentativ pentru efectele celor două ordonanțe este cel al managerului centrului de boli psihice Măciuca, din județul Vâlcea, caz anchetat jurnalistic de echipa GSP. Managerul centrului, domnul Sergiu Smărăndoiu, care îi folosea, atât pe angajații din subordine, cât și pe pacienții centrului, la lucrări de construcție a propriei case, timp în care alți pacienți erau legați de paturi, neavând cine a-i supraveghea, sau erau pur și simplu lăsați liberi să circule goi prin sat, a fost demis pentru management defectuos (rețineți motivul), dar și trimis în judecată de procurori pentru abuz în serviciu. Iarăși, dacă ne-am afla sub autoritatea ordonanței privind modificarea codului penal, acest individ ar scăpa doar cu demiterea, deoarece a fost prost dom’le. Prost manager. Cum ar fi posibil? Păi, încălcarea îndatoririlor din culpă nu ar mai fi incriminată, art. 298 NCP dorindu-se abrogat prin OUG. Nici abuzul în serviciu nu-l mai cadrează prea ușor, pentru că din start, este de bun simț să apreciem că prejudiciul produs instituției, sau persoanelor fizice vătămate, nu se ridică la 200.000 lei, cât prevede art. 297 NCP așa cum se dorește a fi modificat. Iar plângerea prealabilă, fără de care urmărirea penală nici măcar nu se pune în mișcare, conform modificărilor intenționate, ar trebui depusă de însuși managerul unității, adică de către abuzator. Vedeți non-sensul?

L-am auzit pe domnul Dragnea afirmând că “și noi (PSD) luptăm împotriva corupției”, ironizând demersul președintelui de a face un referendum pe această temă. Iar eu vin în completare, dar vom micșora, prin lege atât de mult corupția, încât va deveni invizibilă procurorilor. Desființarea DNA nu mai este prea ușor posibilă astăzi, nu fără importante efecte în societate, nu fără compromiterea unor relații importante internaționale, nu fără niște sancțiuni severe din partea organizațiilor internaționale. Am văzut această retorică cum că, nimeni nu a inițiat o procedură de desființare a agenției anti-corupție. Totuși, mutilând legea, actuala majoritate, susținută și de particulari din opoziție, care împărtășesc în liniște acest interes obscur,  poate lipsi DNA de obiectul muncii. Astfel, faptele de corupție vor fi mai puține, parte dintre ele fiind dezincriminate, for fi mai greu de dovedit, întrucât denunțurile vor dispărea practic, majoritatea faptelor supuse măcar cercetării în acest moment au fost săvârșite mult înainte de termenul de 3 luni, în afara căruia denunțul nu mai are valoare de probă. Iar cele care mai rămân sunt foarte greu, dacă nu imposibil de probat. Astfel, dacă în actuala formă, art. 301 NCP sancționează obținerea unui folos patrimonial, din postura de ordonator, atât pentru tine, rude, afini, sau alte persoane de pe urma cărora a beneficiat în ultimi 5 ani sau beneficiază într-un fel sau altul, în formula dorită se dorește utilizarea formulei foloase patrimoniale necuvenite, care îi va împiedica pe magistrați, întrucât dacă vor fi de ordin salarial, în urma prestării unei activități licite, foloasele vor fi cuvenite. În plus, ordonanța dorește să restrângă lista “incompatibilităților” la gradul doi de afinitate. Deci vor fi sancționați funcționarii care obțin foloase patrimoniale necuvenite pentru cumnații lor, spre exemplu, însă nu și cei care fac același lucru pentru prietenii lor cei mai buni, pentru amantele/amanții lor, sau pentru cei care le-au făcut favoruri personale și care așteaptă ceva în schimb.

Concluzionând, domnul Dragnea și acoliții domniei sale, susțin lupta anti-corupție. Vor doar să-i facă scăpați de aceasta pe cei care au călcat deja pe bec și să se asigure că, prin dezincriminare, astfel de “derapaje” nu vor mai fi posibile.

ROMÂNIA ÎNTRE BANALA LOPATĂ ȘI VEȘNICA ÎNTREBARE, “DE CE TOCMAI EU?”

ROMÂNIA ÎNTRE BANALA LOPATĂ ȘI VEȘNICA ÎNTREBARE, “DE CE TOCMAI EU?”

Două sunt cazurile în care românul se întreabă, ” DE CE TOCMAI EU?”.

Unul, în orice situație în care este ceva treabă de făcut, și aparent nu cade în sarcina nimănui. În aceste situații, pus la încercare de propria-i conștiință, românul “standard” se întreabă, de ce s-o fac tocmai eu? De ce nu ar face-o altul? Vede că n-o face altul, dar este statornic și ambițios. O a doua situație, este atunci când i se întâmplă ceva rău. De ce tocmai mie? Uneori răspunsul la întrebare, în acest al doilea caz, s-ar putea găsi în maniera în care a răspuns anterior la prima, dar nu realizează acest lucru. Nu observă nici faptul că nu este nici primul, dar nici ultimul încercat în exact același fel și că în viață toți suntem într-un fel sau altul în situații dificile. El vrea să știe punctual, de ce tocmai el/lui? Continue reading “ROMÂNIA ÎNTRE BANALA LOPATĂ ȘI VEȘNICA ÎNTREBARE, “DE CE TOCMAI EU?””

AM FOST CĂLCAȚI DE HOȚI.

AM FOST CĂLCAȚI DE HOȚI.

Da. Sâmbătă seara, în data de 05.11.2016, în intervalul cuprins între orele 18:00 și 19:45, pe când eram plecați de acasă, locuința noastră, aflată într-o zonă ceva mai retrasă a localității Urleta, din județul Prahova, a căzut pradă spărgătorilor, alături de alte cinci case din vecinătatea mai mult sau mai puțin apropiată. Întorși acasă, ne-am găsit lucrurile răvășite, iar din cadrul ușii de la dormitorul copiilor am văzut fereastra și plasa de insecte larg deschise. O imagine pe care, datorită încărcăturii simbolice, greu mi-am scos-o din cap.  Neliniștea mea decurge din faptul că am fost foarte aproape să cedăm insistențelor celor mici de a-i lăsa singuri acasă. Faptul că totuși nu am făcut-o, reprezintă încă un semn că cineva, acolo sus, ne iubește.  Ne-au furat niște bani, destul de puțini, pentru că nu avem obiceiul de a-i ține în casă, dar și verighetele, singurele bijuterii din aur pe care le aveam. Nefiind superstițios, nu mă afectează faptul că ne-au fost sustrase verighetele în exact ziua în care, cu 13 ani în urmă, ni le “montam” oficial pe degete unul celuilalt. Senzaționalul nu stă însă în acest eveniment. Ci în faptul că în următoarele două săptămâni, tot în ziua de sâmbătă, în exact același interval orar, cu același mod de operare, borfașii au spart alte trei locuințe în aceeași zonă, într-o rază de mai puțin de un kilometru. Dat fiind contextul…, sunt oare eu subiectiv dacă presupun că nu-i caută nimeni pe acești tâlhari ?!? Continue reading “AM FOST CĂLCAȚI DE HOȚI.”

ZIUA ÎN CARE,DÂNDU-ȘI HAINA JOS, JULIEN A DEVENIT ROMÂN GET-BEGET. POLITICIAN ROMÂN. AUTENTIC.

ZIUA ÎN CARE,DÂNDU-ȘI HAINA JOS, JULIEN A DEVENIT ROMÂN GET-BEGET. POLITICIAN ROMÂN. AUTENTIC.

Scriam cu doar câteva săptămâni în urmă despre valorile pe care domnul Cioloș le vinde de un an încoace. Dacă atunci am folosit ghilimelele, acum nu o voi mai face. L-am apreciat pentru imaginea prezentată, constat acum că a fost doar o haină de sezon. Pentru un singur an. Nu am găsit că e ceva ce i-am putea reproșa atunci când acesta, forțat fiind de interlocutorul său să răspundă, a declarat că nu se vede implicat într-o formulă de guvern din care să facă parte și PSD-ul, ceea ce nu înseamnă în mod neapărat un refuz. Ca oricare dintre noi, și domnul Cioloș are dreptul să decidă colaborarea cu o anumită echipă și să refuze colaborarea cu o alta. A și menționat cu acea ocazie că nu se simte de neînlocuit, că se poate face guvern după decembrie 2016 și cu altă formulă de premier decât domnia sa. L-am apreciat pentru refuzul de a face compromisuri, constatând pe pielea noastră ce efecte are definirea politicii ca fiind “arta de a face compromisuri”. Compromisul mic are întotdeauna un frate mai mare. Continue reading “ZIUA ÎN CARE,DÂNDU-ȘI HAINA JOS, JULIEN A DEVENIT ROMÂN GET-BEGET. POLITICIAN ROMÂN. AUTENTIC.”

BAROCAMERA PENTRU MARII ARȘI… DE ULTRAVIOLETELE DE LA SOLAR

BAROCAMERA PENTRU MARII ARȘI… DE ULTRAVIOLETELE DE LA SOLAR

Încep să iasă la iveală motivele pentru care, deja celebra, barocameră de la Floreasca nu a fost utilizată niciodată, atunci când a fost nevoie pentru marii arși. Conform domnului Vlad Voiculescu, actualul ministru al sănătății, aceasta nu a fost concepută pentru tratarea marilor arși, ci pentru tratamente antiîmbătrânire și de tonifierea pielii. Continue reading “BAROCAMERA PENTRU MARII ARȘI… DE ULTRAVIOLETELE DE LA SOLAR”

REZISTÂND TENTAȚIEI, DACIAN CIOLOȘ A DEPĂȘIT UN PRAG IMPORTANT ÎN MATERIE DE ÎNCREDERE.

REZISTÂND TENTAȚIEI, DACIAN CIOLOȘ A DEPĂȘIT UN PRAG IMPORTANT ÎN MATERIE DE ÎNCREDERE.

Am încredere în Dacian Cioloș. Nu-i dau un cec în alb, cum nu dau nimănui, însă nu pot să nu-i recunosc calitățile. Actualul premier ne prezintă o imagine de lider al executivului, la care cred că fiecare din noi am visat cândva.

În momentul în care a lansat Platforma România 100, domnul Cioloș a luat cea mai înțeleaptă decizie. A rămas statornic față de promisiunea făcută, respingând  categoric compromisul. Deși i s-a suflat în ureche, de la cel mai înalt nivel din stat, că acceptarea unei propuneri de a intra în PNL ar fi favorabilă interesului național, domnul Cioloș a rezistat tentației. Căci despre atitudine în fața tentației este vorba în ziua de azi. Tot despre rezistența la tentație este vorba și în materie de corupție, de a rămâne ferm în a face ceea ce trebuie, așa cum trebuie, atunci când există și cel puțin o cale alternativă, cea neconformă, dar pentru care există tot felul de justificări care o fac să nu mai pară atât de rea în consecințe. Dacă domnul Cioloș ar fi cedat tentației de a se afilia politic, contrar promisiunii făcute la începutul mandatului, pe de o parte ne-ar fi arătat că nu este nici o deosebire între domnia sa și membrii clasei politice actuale, cei pentru care cuvântul dat are valoare doar temporară și circumstanțială, iar pe de altă parte, și-ar fi creat prezumția că ar putea ceda și altor tentații viitoare, dacă acestea sunt ambalate frumos. Continue reading “REZISTÂND TENTAȚIEI, DACIAN CIOLOȘ A DEPĂȘIT UN PRAG IMPORTANT ÎN MATERIE DE ÎNCREDERE.”