România în derivă. Gravele derapaje ale oficialilor români care îți arată că în țara noastră guvernează haosul

România în derivă. Gravele derapaje ale oficialilor români care îți arată că în țara noastră guvernează haosul

România este în acest moment guvernată haotic. Coaliția de guvernare scârțâie serios, se prefigurează un cutremur la vârful PSD, înați funcționari ai guvernului au derapaje tot mai grave în comunicarea publică, se fac aluzii gratuite la nazism, nimeni nu răspune, nici o autoritate nu se autosesizează, nimeni nu e sancționat. Bani de salarii și pensii nu mai sunt, guvernul se baza că-i va obține printr-o rectificare bugetară, văduvind alte compartimente, printre care siguranța națională. Manualele școlare sunt unice prin numărul și imensitatea erorilor. Pesta porcină face ravagii în toată țara. La capitolul infrastructură, mai facem o autostradă București-Brașov, iar termenul de finalizare înaintat (2023), este fantasmagoric, în contextul în care în șase ani nu s-a reușit finalizarea celor 6 km de autostradă la câmpie, care ar fi trebuit să ducă autostrada București-Ploiești în București… În douăzeci-douăzeci avem de găzduit patru partide în cadrul Campionatului European, dar abia acum se începe demolarea stadionului Ghencea, planul fiind de a face o nouă arenă în loc. Pe Arena Națională nu se joacă fotbal din cauza stării foarte proaste a gazonului. Proiectul metroului care să lege orașul de Aeroportul Internațional Otopeni a murit în fașă. Nu se prefigurează nici alte alternative decente de transport. În aceste condiții este de bun simț să presupui că ne vom face de râs.

Privită în acest context, România arată ca o corabie în derivă. Singura veste bună este că sunt tot mai multe semne că dinastia Dragnea pare că se va sfârși chiar înainte de a începe. Mai multe detalii pot fi găsite în cel mai recent material publicat pe republica.ro.

Advertisements

Rușinea de a fi jandarm. Cum gândește unul dintre autorii morali ai represiunii: „Nu ne provocați că venim 1 milion și vă călcăm în picioare”

Rușinea de a fi jandarm. Cum gândește unul dintre autorii morali ai represiunii: „Nu ne provocați că venim 1 milion și vă călcăm în picioare”

Am scris din nou pe republica.ro, articolul poate fi citit aici. Am scris despre experiența protestelor de vineri seara, dar mai ales despre percepția mea despre ce s-a schimbat de la ultimul protest la care am luat parte, undeva prin primăvara lui 2017.

Oamenii veniți în Piața Victoriei s-au comportat la fel. Majoritatea au fost pașnici, schimbau impresii, scandau, afișau pancarte, făceau fotografii, sau realizau “live-uri” pe Facebook. De această dată i-am văzut dese ori lăcrimând. Nu pentru că ar fi auzit vreun discurs emoționant, o făceau din cauza gazelor pe care Jandarmeria le dispersa cu regularitate în piață.

Printre acești oameni pașnici, au fost și obișnuiții huligani, plantați în mod cert pentru a discredita demersul. Nici aceștia nu s-au comportat diferit, dar ei nu s-au comportat diferit pentru că nu pot, aceasta le este limita.

Cine s-a comportat cu adevărat diferit a fost Jandarmeria Română care, a tratat de această dată piața ca pe o masă omogenă. Nu a ținut cont că ești om în vârstă, bebeluș, copil, femeie într-un cărucior pentru persoane cu handicap, bărbat pașnic stând cu mâinile ridicate, sau huligan dement venit să arunci cu bolovani în jandarmi. I-au tratat pe toți cu gaze lacrimogene, cu bastoane, cu pumni și picioare. De această dată, Jandarmeria nu s-a mai ostenit să-i izoleze și să-i extragă pe huligani, iar acest comportament a fost diferit și deosebit de grav. I-au bătut pe cei pe care aveau obligația legală de a-i proteja. Mai grav este că în anul centenar 2018, într-o românie europeană, membră a UE și a NATO, cetățenii sunt bătuți de forțele de ordine pentru simplul motiv că se află pe stradă.

Practic, ceea ce a făcut Jandarmeria vineri seara, se poate compara cu o situație la gișeu, când pentru că nu ești mulțumit de răspunsul funcționarei și ceri mai multe detalii, aceasta solicită intervenția jandarmilor care îți dau cu gaze în nas și-ți aplică bastoane pe spinare. Acesta este nivelul la care a redus actuala guvernare dialogul cu cetățeanul.

Ceea ce iar nu s-a schimbat, este politicianul. Acesta a rămas la fel, mergând pe același drum periculos. Funcționar plătit al statului român, îi amenință pe protestatari că-i calcă în picioare dacă-l vor provoca.

Nu știu câți dintre susținătorii actualului regim înțeleg gravitatea situației. Drepturi și libertăți fundamentale ne sunt amenințate astăzi. Dacă nu vom continua să ne opunem, copiii noștri vor fi în postura de a nu mai avea libertatea de exprimare, fapt pe care părinții noștri l-au experimentat și sper să nu-l fi uitat.

Pentru prima dată după anii 90, vinerea trecută conducătorii țării au folosit din nou autoritățile de forță ale statului împotriva cetățeanului pe care acestea sunt obligate să-l apere. România merge pe un drum periculos.

Fără penali în funcții publice

Fără penali în funcții publice

Termenul penal, este un adjectiv și utilizat individual nu are o semnificație clară. Astfel, există drept penal, lege penală, faptă penală, urmărire/cercetare penală, acțiune penală, clauză penală, sancțiune penală, reabilitare penală, urmărit/cercetat penal, condamanat penal, condamnat penal definitiv și reabilitat penal. Campania USR “Fără penali în funcții publice” are o denumire simbolică sugestivă. Este foarte clar, mai ales pentru cei familiarizați cu dreptul penal, că se referă la interdicția ocupării unei funcții publice, stabilită printr-o normă legală de rang constituțional, în dreptul celor care au suferit o condamnare penală definitivă și irevocabilă, până la data la care survine reabilitarea. Continue reading “Fără penali în funcții publice”

Pentru că Primăria se făcea că plouă, duminica trecută mi-am igienizat singur strada: am strâns gunoiul, am toaletat copacii. Strada a rezistat curată doar două zile

Pentru că Primăria se făcea că plouă, duminica trecută mi-am igienizat singur strada: am strâns gunoiul, am toaletat copacii. Strada a rezistat curată doar două zile

Așa cum rezultă și din titlu, duminica trecută am strâns gunoiul de pe strada pe care locuiesc. De fapt, de-a lungul timpului am făcut mai multe pentru pentru comunitatea respectivă. Știu, nu este treaba mea s-o fac, dar….. ne-am obișnuit să ne plângem și să nu facem nimic. Uneori, facem lucruri similare, dacă nu chiar identice, celor pentru care îi acuzăm pe ceilalți.

Nu e o problemă pentru mine să curăț și să întrețin domeniul public. Dar am o problemă atunci când munca mea este zadarnică, sau chiar batjocorită. Din nefericire, strada a rămas curată fix două zile.

Câteva imagini găsiți mai jos, iar mai multe detalii urmând link-ul acesta.

Președintele Iohannis nu m-a convins să-i dau votul meu pentru un nou mandat

Președintele Iohannis nu m-a convins să-i dau votul meu pentru un nou mandat

În ciuda aparențelor ce ar putea fi create de această imagine, avem un președinte slab.

“Nu întâmplător mi-am început expunerea subliniind faptul că președintele republicii nu răspunde la comandă. Domnul Iohannis și-a motivat refuzul de a o revoca pe doamna Kovesi prin faptul că solicitarea ministrului justiției nu se justifică. Dacă între timp nu au survenit aspecte care să-l determine să-și schimbe această convingere, domnul președinte trebuia să meargă până la capăt, adică în loc să emită decretul de revocare al doamnei Kovesi, să-și prezinte domnia sa demisia. Iar dacă și-a schimbat convingerea trebuia să comunice public acest lucru. Pentru că altfel, domnul președinte se află în situația de a fi ales să revoce un funcționar pe care anterior îl evaluase în repetate rânduri pozitiv, ca fiind competent și conform. Practic, și-a salvat pielea, vânzând-o pe a altcuiva.”

Găsiți articolul integral aici.

Umorul “fin” al CH revine. De această dată vizează o valoare pe care o împărtășim. Întrebarea este, se menține campania “Je suis…”?

Umorul “fin” al CH revine. De această dată vizează o valoare pe care o împărtășim. Întrebarea este, se menține campania “Je suis…”?

Caricatura ce poartă semnătura Charlie Hebdo, reprezentând-o pe Simona Halep, nu mi-a schimbat părerea despre calitatea “umorului” acestei publicații franceze. În mare măsură îmi formasem această părere cu mult timp în urmă, mai exact de prin ianuarie 2015, când scriam pe blog că, mă uit la o caricatură pentru a-mi provoca măcar un zâmbet.

Doar două observații vreau să fac în plus.

De această dată românii “Je suis Charlie” nu mai gustă în același fel umorul francezilor de la Charlie Hebdo. Se întâmplă pentru că subiectul umoristic este de această dată Simona Halep, probabil, cea mai importantă valoare națională a momentului.

Iar a doua, la fel ca în cazul caricaturii ce reprezenta trupul neînsuflețit al micuțului Aylan Kurdy, au apărut imediat decodorii de mesaje. De fapt, tu nu vezi ceea ce vezi, sau cel puțin nu înțelegi ceea ce vezi. Întotdeauna, în orice caricatură grotească a celor de la CH, există un mesaj pozitiv pe care însă, doar cei inițiați îl pot pătrunde cu adevărat.    Tu, muritorule de rând, nu ai voie să te simți ofensat, inhibă-ți acest instinct primar, privește și apoi așteaptă să primești o interpretare avizată. Reprezentarea plastică nu e totul.

Firea alături de S1mona, sau alăturarea neFIREAscă a imposturii cu performanța.

Firea alături de S1mona, sau alăturarea neFIREAscă  a imposturii cu performanța.

Observ că doamna Firea este foarte indignată față de reacția publicului, venit pe arena națională, totuși, pentru a o primi cum se cuvine pe Simona Halep și nu pentru a asista  la o încercare jenantă a doamnei primar de a se încărca electoral cu seva de mare valoare a succesului  jucătoarei noastre de tenis.

Ulterior, doamna Firea și-a posta indignarea pe Facebook, făcând referire la niște “echipe de cetățeni cu venin” bine organizate, care ar fi venit cu scopul de a strica un eveniment “memorabil pentru Simona Halep”.
În primul rând, doamna Firea s-a încumetat când și-a făcut acest plan electoralist, întrucât era obișnuită să apară numai în circumstanțe favorabile. Apărând alături de Simona Halep, contrastul a fost atât de mare, încât el  a fost cel care a strivit-o, publicul nu a făcut nimic altceva decât să constate.

Fără a avea parte de vreun sprijin din partea statului român, cu atât mai puțin din partea unui partid politic, Simona Halep s-a urcat în domeniul ei de activitate până la cel mai înalt nivel posibil. Numai ea știe cu adevărat ce eforturi a făcut pentru a ajunge acolo. Încercați să puneți alături de această imagine, pe cea a doamnei Firea, propulsată în permanență de partidul pe care-l are în spate, cu multitudinea de promisiuni mincinoase la care nici măcar nu mai face referire și la ce a lăsat în urmă în acești doi ani de mandat la primăria capitalei. Personal, nu reușesc să identific un obiectiv atins în mandatul Firea.

Și-o fi imaginat doamna primar că dacă a fost ovaționată de două sute de mii de oameni, cu doar două seri înainte, când a recitat pe scenă “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, de ce nu s-ar putea întâmpla la fel în fața a doar două zeci de mii de oameni, când va fi vrut să își alăture imaginea, extrem de difuză la momentul de față, cu cea a unei alte legende naționale.

În al doilea rând, Simona Halep a venit pe stadionul național pentru a sărbători succesul  împreună cu fanii, în mod special cu aceia care i-au fost alături și în momentele extrem de dificile prin care a trecut în cariera ei sportivă, nu a venit pentru a se întâlni cu cei care abia așteptau să poată trage niște beneficii de pe urma succesului ei. Iar publicul are darul de a observa imediat acest lucru. Reacția publică față de apariția pe scenă a politicianului Gabriela Firea, interpretată de aceasta din urmă ca fiind veninoasă, reprezintă un semn de normalitate. Este greu de digerat imaginea unor reprezentanți ai statului încercând să guste din succesul unor concetățeni, succes la care statul nu a contribuit cu nimic. Anormală ar fi fost lipsa de reacție în fața minciunii și a imposturii, conduită care, în accepțiunea doamnei Firea, definește un om decent.

Dacă își dorea sincer să-i acorde o distincție Simonei Halep, ar fi putut-o face într-un cadru în care să nu-i insulte pe ceilalți, un cadru care să-i acorde un minim de protecție. S-a hazardat să o facă în fața cetățenilor, a fost sancționată corespunzător, exemplificativ.

Iar în final, dacă evenimentul avea să fie memorabil pentru cineva, acesta avea să fie memorabil pentru doamna Firea, nu pentru Simona Halep. Întrucât Simona avea tot meritul să fie așteptată de tot românul în straie de sărbătoare , însă doamna Firea nu avea nici un merit să-i stea alături în acest moment. Acum, prin voia doamnei primar, evenimentul a devenit memorabil pentru lumea întreagă. Un eveniment în care performanța reală a fost ovaționată la scenă deschisă, iar impostura sancționată drastic.

Am putea spune că publicul a sancționat drastic asocierea neFIREAscă a imposturii cu performanța. Ce contrast!

Felicitări Simona Halep! Suntem mândri că-ți suntem conaționali!

PS: Link către articolul de pe republica.ro