Sova, unsul parlamentului si Jipa, senatoarea “constitutionalista”

Sova, unsul parlamentului si  Jipa, senatoarea “constitutionalista”

Dupa ce Toni Grebla a demisionat de la Curtea Constitutionala a Romaniei, o senatoare, pe nume Florina Jipa, si-a depus candidatura pentru ocuparea locului ramas vacant. Din fericire, zic acum, aceasta a ramas doar senator.

Astazi, cand in Parlamentul Romaniei s-a luat votul privind admiterea sau respingerea cererii DNA de a-l duce pe domnul Sova in fata unui judecator de libertati cu propunerea de arestare preventiva, aceeasi doamna Jipa, le replica unor jurnalisti, “Măi, lăsați-mă cu Constituția!”. Interesant. Aceeasi doamna care cu nici doua luni in urma se dorea a fi Judecator al Curtii Constitutionale, astazi nici macar nu a vrut sa auda de Constitutia Romaniei.

In plus, aceasta a facut astazi, atat gesturi, cat si afirmatii care ar trebui sa ne puna pe toti pe ganduri.

Astfel, conform doamnei Jipa, “oamenii nu isi pot demonstra nevinovatia, fiind in arest”.  Ce vrea sa ne comunice doamna senator, fost avocat si fost judecator? Vrea sa ne spuna cumva ca muritorul de rand, cel care nu se bucura de aceleasi drepturi ca parlamentarii, se afla in situatia de a nu-si putea demonstra nevinovatia? Adica, admite doamna senator ca cei fata de care s-a luat masura arestarii preventive, este foarte posibil sa fi fost condamnati pe nedrept, starea de arest impiedicandu-i sa-si dovedeasca nevinovatia? Pai este o afirmatie cu implicatii grave. Daca este intr-adevar asa, toti condamnatii definitiv, care au fost judecati in stare de arest, trebuie rejudecati in stare de libertate, fiind susceptibili de a fi fost nevinovati, insa starea de arest nu le-a permis sa se apere in mod adecvat.

Aceeasi doamna  afirma  astazi „Eu ţin foarte mult la acest om, este un băiat extraordinar de bine pregătit, cred în nevinovăţia lui“. Fals. Daca ar fi crezut doamna Jipa in nevinovatia domnului Sova, ar fi votat pentru a-i da acestuia posibilitatea de a-si sustine pretinsa nevinovatie in fata unei instante de judecata. Domnia sa din contra, cunoscand foarte bine ca distrugerea probelor si influentarea martorilor reprezinta motive temeinice de instituire a masurii de arestare preventiva, l-a tinut, impreuna cu colegii senatori, pe domnul Sova departe de judecatori. Pentru ca NU a crezut in nevinovatia lui.

Apoi, doamna senator face doua afirmatii prin care demonstreaza ca nu face diferenta intre functia pe care a detinut-o in trecut, cea de judecator, si cea pe care o detine acum si in virtutea careia se pronunta. Acestea sunt: “Din punctul meu de vedere, nu prezintă lăsarea în libertate a domnului avocat Şova niciun pericol”  si  Nouă ni se cere să fim de acord cu reţinerea şi arestarea lui Şova, nu să analizăm probele din dosar”.

Punctul de vedere al doamnei Jipa, exprimat cu privire la vinovatia sau nevinovatia unei persoane, prezenta valoarea juridica atunci cand aceasta detinea calitatea de judecator. Exprimandu-si acest punct de vedere in calitate de senator , nu face altceva decat sa se substituie instantei de judecata, reprimandu-i acesteia dreptul de a emite un punct de vedere.

In cea de-a doua afirmatie, reclama faptul ca senatorilor nu li s-a cerut sa analizeze probele din dosar. Pai tocmai asta presupune separatia puterilor in stat. Parlamentul are rolul de a legifera, nu de a analiza si se pronunta pe probele dintr-un dosar. Cu aceasta sarcina a fost investita puterea judecatoreasca.

Prin votul de astazi, Parlamentul nici nu ar fi cerut, asa cum am auzit la un alt pseudo-senator, nici nu ar fi incuviintat retinerea sau arestarea domnului Sova. Drept dovada ca domnul Valcov, care s-a cerut expres in fata judecatorilor, s-a dus din parlament  la DNA si nu in arestul politiei capitalei. Cererea de arestare preventiva o fac procurorii, DNA in astfel de cazuri, iar hotararea o ia un judecator de drepturi si libertati. Parlamentul nu poate face altceva decat sa se puna zid in fata instantei.

Insusi faptul ca domnul Sova, care se pretinde a fi un avocat de succes, a ales sa isi sustina pledoaria in plenul senatului si nu in fata instantei, asa cum face in mod obisnuit un aparator, ar trebui sa ne dea de gandit.

Gestul de a mantui un infractor intangibil, imposibil de dovedit, prin ungere cu mir in Senatul Romaniei, nu-l voi comenta eu. Poate va fi candva subiect pentru manualele de religie.

Mi-am dat demisia. VREAU SA EVIT ORICE UMBRA ASUPRA IMAGINII ASUPRA INSTITUTIEI

Mi-am dat demisia. VREAU SA EVIT ORICE UMBRA ASUPRA IMAGINII ASUPRA INSTITUTIEI

Auzim tot mai des in ultima perioada aceasta expresie. Domnii sau doamnele care iau aceasta decizie, cea de a demisiona, si care rostesc apoi aceasta expresie, vor sa ne transmita ca, de fapt, pe ei ii intereseaza imaginea institutiei pe care o reprezinta mai mult decat soarta lor.

In realitate nu este asa. Fac asta tocmai pentru a-si conserva ceea ce a mai ramas din imaginea personala si pentru a se retrage discret din atentia publica. Imaginea institutiilor respective va fi fost deja compromisa inca din momentul in care cei aflati la conducerea ei au fost saltati de catre procurorii DNA. In plus, nu vad cum ar putea repara acest prejudiciu de imagine, retragerea invinuitului de la conducerea institutiei, la propria-i initiativa. Mai degraba se creaza impresia unui serviciu pe care  il face institutiei sau tarii, un infractor. Daca ar fi existat un cadru legal, normal intr-un stat democratic, prin care sa existe posibilitatea ca acestia sa fie demisi, si s-ar fi si facut uz de asta, atunci am fi putut spune ca, in parte, prejudiciul a fost reparat.

Pe de alta parte, insusi faptul ca indivizi, precum Alina Bica sau Horia Georgescu, au fost propulsati, de acest sistem profund corupt, la conducerea unor institutii precum Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism sau Agentia Nationala de Integritate, are darul de a compromite imaginea Romaniei ca tara. Ce prejudiciu mai mare poate fi adus imaginii Romaniei decat prezenta unei persoane lipsite total de integritate la conducerea institutiei care ar trebui sa asigure si sa garanteze integritatea in ocuparea pozitiilor publice? Sau, ce garantie mai ofera Romania partenerilor NATO, daca la conducerea organizatiei care trebuie sa combata infractionalitatea comisa cu violenta si, mai ales, terorismul, se afla o individa care la randul ei poate fi cu usurinta tinta numitei organizatii?  “Tot ce vreau să vă anunţ este că astăzi îmi depun demisia din calitatea de deputat, pentru că nu vreau să fie un impediment în faţa justiţiei”- Oana Mizil, “Horia Georgescu ne-a înmânat demisia domniei sale din calitatea de președinte ANI, urmând ca în cursul zile de astăzi să continui procedura de înregistrare la Cabinetul președintelui Senatului României. A fost o inițiativă proprie. Ne-a și motivat-o: nu dorește în niciun fel să aducă vreo pată asupra imaginii ANI. Chiar dacă se consideră nevinovat față de acuzațiile aduse, vrea să evite orice umbră asupra imaginii Agenției Naționale de Integritate”, a declarat Cristian Ene, “De vineri seara l-am anuntat pe domnul premier despre demisia mea, tocmai pentru a nu exista vreo imagine neplacuta asupra guvernului”- Darius Valcov

Parlamentarii, mai exact cei care inca mai sunt in exercitiul functiunii, devin tot mai iritati atunci cand trebuie sa avizeze arestarea sau urmarirea penala a unor colegi. Si acestia se arata ingrijorati de imaginea Romaniei in contextul frecventei fara precedent cu care DNA-ul loveste la baza clasei politice, subrezind-o. Faptul ca sunt luati la pachet senatorii si deputatii, cercetati pentru diverse infractiuni, si nu individual, pentru a fi dusi in fata procurorilor si a judecatorilor ridica niste semne de intrebare, insa nu reprezinta un motiv pentru a cere DNA-ului sa lucreze la turatie mai mica. Sunt de acord ca cineva de la conducerea acestei institutii trebuie sa explice care sunt motivele pentru care anumite dosare au stat ani la rand “la sertar”, fiind scoase la suprafata doar acum. Cei care se fac vinovati de suspendarea actiunii penale trebuie la randul lor sa fie sanctionati. Justitia nu trebuie sa fucntioneze dupa oportunitati, trebuie sa se infaptuiasca constant, indiferent de alte circumstante. “Senatul nu este fabrica de trimis la esafod”- Calin Popescu Tariceanu, ” Valul de cereri ale DNA din ultima perioada face rau imaginii Romaniei”- Serban Nicolae, senator PSD

La final vreau sa evidentiez contrarierea in care se afla saltatii. Nu le vine sa creada ca, cei cu care faceau afaceri pana ieri, au inceput sa-i dea pe tava procurorilor. “Romania denunturilor”- Marian Vanghelie  .

Victore, Victore! In ciuda eforturilor unora de a ne convinge ca justitia functioneaza in Romania, oare asa este ?

Victore, Victore! In ciuda eforturilor unora de a ne convinge ca justitia functioneaza in Romania, oare asa este ?

Am citit un sondaj recent, din care reiese faptul ca printre romani a crescut considerabil increderea in justitie. Este just ca, in sfarsit,  sa-i vedem condamnati pe marii rechini, pe cei care au subminat cu regularitate economia nationala in ultimul sfert de secol, saracind populatia si limitandu-i acesteia considerabil optiunile pentru un trai decent. Cu toate acestea, nu putem spune ca este vorba despre justitie in Romania. Cei care au avut recent o actiune in instanta stiu mai bine asta.

Faptul ca sunt condamnati rechinii cei mari, inchisi pentru o perioada de timp, de regula prea mica in opinia mea, confiscandu-li-se un mic procent din averile facute prin activitati infractionale dovedite, inseamna doar ca cineva la nivel inalt a dat o comanda in acest sens. Care este tinta acestor actiuni? Putem specula acum sau, sa asteptam sa o vedem in viitorul nu prea indepartat, in actiuni intreprinse. Cat timp infractorii vor ajunge in fata procurorilor DNA doar atunci cand ies de sub tutela unei autoritati, nu putem afirma ca  justitia functioneaza. Este un soi de santaj. Cazuri ca cel al Elenei Udrea sau al lui Marian Vanghelie, confirma aceasta ipoteza. Desi faptele acestora sau petrecut cu pana la 8 ani in urma, procurorii DNA au fost “activati” abia atunci cand ingerul protector si-a ridicat mantaua sa protectoare de deasupra lor.

Suntem deja familiarizati cu sintagma “dosarului fabricat politic”, am auzit-o si in cazul domnului Vaghelie. Recunosc ca mi-a luat destul de mult timp s-o inteleg. Membrii partidelor politice, parlamentarii, membrii guvernului, primarii, sefii consiliilor generale si locale, beneficiaza de clementa din partea justitiei fata de comiterea de  infractiuni. Practic, acestia beneficiaza de o imunitate perfecta, in sensul ca sunt DE NEATINS. Momentul in care devin indezirabili sistemului, este si primul moment in care  i se da botnita jos cainelui numit DNA. De aici rezulta concluzia ca este numai normal ca proaspatul anchetat sa acuze un dosar politic, deoarece politicul este cel care a dat botnita jos. Faptul ca partidul, parlamentul, sau chiar presedintele tarii pot proteja un infractor de justitie, reprezinta o dovada ca justitia nu este libera.

Just inseamna egalitate deplina in fata legii, indiferent de orice alte particularitati sau conditii de circumstantiere.

Mai interesante mi se par mai noile apelari publice pe care le fac anchetatii catre diverse personaje, mentionate direct sau nu, in spatiul public. Elena Udrea isi atingea nasul ostentativ in fata camerelor de filmat, iar ieri, dupa ce a dat declaratii la DNA, deputata Oana Mizil, care este si iubita primarului Vanghelie, retinut ieri de catre procurori, i-a transmis un mesaj lui Victor Ponta, ce lasa loc multor interpretari. “Victore, Victore! Nimic mai mult nu spun, stie el la ce ma refer”.

Sunt doua amanunte pe care doresc sa le evidentiez. In primul rand, aceasta insinueaza ca Victor Ponta este cel care a fost promotorul “necazurilor” care se abat acum asupra cuplului pe care-l formeaza cu domnul Vanghelie. Intrucat este evident ca domnul Ponta, aflat si el foarte aproape de vizorul DNA, nu detine butoanele, afirmatia pare a fi un repros pentru excluderea din partid a domnului Vanghelie. Chiar daca doamna Mizil a spus-o ca pe un regret, mesajul de amenitare este direct si evident. Semn ca in cloaca politica, fiecare stie mizeriile celuilat, avandu-se reciproc la mana si santajandu-se atunci cand apele incep sa se miste.

Concluzionand, nu cred ca justitia, in totul ei, a facut vreun progres in Romania. Asistam la fapte de justitie intarziata, incompleta, declansata de un factor independent de sistem, superior acestuia. Oricat de inexplicabile ni se par acum aceste rafuieli, cu victime din toate formatiunile politice, sunt sigur ca in viitorul apropiat vom vedea in masuri luate si care a fost tinta reala.

Biserica faptelor bune… Sau, cazul Monicai Iacob Ridzi VS cel al anonimei Angelei Lican

Biserica faptelor bune… Sau, cazul Monicai Iacob Ridzi VS cel al anonimei Angelei Lican

Inainte de a incepe sa scriu aceste randuri m-am gandit la situatia extrem de delicata in care se afla orice mama in dreptul careia a fost dispusa o pedepasa privativa de libertate. Aceste situatii trebuiesc tratate cu maxima seriozitate si nu pot fi subiect de gluma. Cu toate acestea, doamna Ridzi nu este nici prima si nici nu va fi ultima mama incarcerata. Sunt nenumarate alte cazuri dramatice, unele dintre ele cu sfarsit tragic colateral.

Deci nu voi opina referitor la oportunitatea unei gratieri in dreptul doamnei Ridzi.

Nu cunosc situatia medicala sau familiala a respectivei doamne si nici nu vreau sa ma pronunt daca se califica sau nu pentru a fi gratiata. Medicii, sociologii, pot emite o opinie in acest sens, o comisie calificata verifica indeplinirea conditiilor necesare, iar apoi Presedintele Romaniei decide.

Scopul meu este de a analiza daca este moral, sau chiar religios, sa lucrezi opinia publica la corzile ei sensibile atunci cand ai o influenta si, mai important, niste obligatii sau potentiale beneficii. Cu atat mai mare este impactul atunci cand intreaga actiune se desfasoara intr-o biserica. Loc in care omul vine cu o anumita sensibilitate sufleteasca, avand prezent in minte si in suflet conceptul conform caruia, daca vrei sa-ti fie iertate greselile, trebuie ca tu sa le ierti la randul tau.

Astfel, in Municipiul Petrosani, unde este primar nimeni altul decat sotul doamnei Ridzi, Biserica Ortodoxa s-a implicat energic in ultima perioada intr-o campanie de strangere de semnaturi pentru eliberarea acesteia din inchisoare. Desi listele de semnaturi se afla in locul unde se vand lumanari, deci in biserici, iar anuntul pentru inscrierea enoriasilor pe acestea este facut de catre preoti, reprezentantii Episcopiei sustin ca nu este o actiune a bisericii. Ma intreb, ce ar fi trebuit sa faca mai mult pentru a fi o actiune a bisericii?

Cateva zile in urma, aflat la gandul.live, un preot foarte versat, caruia din nefericire nu i-am retinut numele, punea cazurile de mare coruptie ce tin capul de afis al presei in ultima jumatate de an pe seama lipsei de educatie religioasa. Intrebat de realizatoarea emisiunii, doamna Diana Marcu, ce parere are despre posibilitatea inlocuirii orei de religie cu cea de educatie civica, a motivat ceva de genul: cei care sunt astazi arestati/condamnati pentru coruptie au fost oameni foarte civici, insa le-a lipsit educatia religioasa.
Acum, biserica face front comun cu un subiect de drept penal, condamnat definitiv tocmai pentru fapte de coruptie, militand pentru gratierea acestuia.
Este prezentata o imagine dramatica, a unei persoane de sex feminin, mama, avand o stare de sanatate precara, dar si doi copii, “care i-au mostenit boala”, in intretinere. Este un mod jenant de a manipula sentimentele oamenilor.

Va invit sa comparati cazul doamnei Ridzi cu cel de gratiere, tardiva din punctul meu de vedere, prezentat in randurile urmatoare. Sursa, cotidianul online Adevarul, editia din 03.06.2014.

“Preşedintele Traian Băsescu a graţiat-o marţi pe Angela Lican, mamă a cinci copii.Femeia a fost mamă a şase copii însă cel mai mic, a murit când avea cinci luni, imediat după ce mama sa a fost încarcerată.„Decizia domnului preşedinte Traian Băsescu are la bază motive umanitare. Niciunul din copii nu merge la şcoală, iar familia are o situaţie materială precară, singurele venituri fiind alocaţiile copiilor şi ajutorul social. În prezent, doamna Angela Lican se află în executarea pedepsei, fiind încarcerată la Penitenciarul de Femei „Târgşor” (Târgşorul Nou, judeţul Prahova)“, se arată într-un comunicat al Administraţiei Prezidenţiale.”

Angela Lican a executat 6 luni de inchisoare dintr-o pedeapsa de 3 ani, stabilita dupa ce a fost gasita vinovata pentru furt calificat.  In acest timp, unul dintre cei sase copii, in varsta de doar 5 luni, i-a murit.
Se ridica cateva intrebari in acest caz.

A facut Biserica Ortodoxa Romana, la vremea respectiva, o campanie de strangere  de semnaturi pentru gratierea Angelei Lican? Daca nu, ce anume i-a determinat pe preoti sa reactioneze in cazul doamnei Ridzi si-n alte cazuri nu? Sa fie oare mila, sau interesul, in conditiile in care sotul acesteia este primar in orasul in care-si au parohiile?

Daca stau si ma gandesc bine, ca tot suntem in procent de 90% de acord cu studierea religiei in scoli, aceasta antiteza ar fi o lectie potrivita pentru manualele de religie. Nu ar iesi deloc din tiparul actualei programe scolare in materie. Astfel, daca provii  dintr-o familie saraca, eventual de romi si furi de la unul dintre semenii tai, Dumnezeu te pedepseste, nu doar aruncandu-te intr-o temnita, dar ti-l si omoara pe cel mic dintre copii. Insa daca, avand calitatea de om de vaza in stat, ii deposedezi haiduceste pe cei multi ,care in general sunt si saraci, in folosul unui grup restrans si prosper, Dumnezeu te priveste cu compasiune. Daca mai esti si sotie de primar, atunci chiar iti pune si o vorba buna la presedintele tarii, pentru ca acesta sa te exonereze de vina.

http://www.gandul.info/stiri/campanie-de-strangere-de-semnaturi-in-biserici-pentru-eliberarea-monicai-iacob-ridzi-in-orasul-in-care-este-primar-sotul-ei-13967449

GÂNDUL MEU. Deşi nu sunt de religie ortodoxă, amândoi copiii mei participă la orele de religie. Am acceptat asta pentru ca ei să nu fie marginalizaţi printre colegii lor

GÂNDUL MEU. Deşi nu sunt de religie ortodoxă, amândoi copiii mei participă la orele de religie. Am acceptat asta pentru ca ei să nu fie marginalizaţi printre colegii lor

Sună clopoţelul. Urmează ora de religie. Elevii care nu doresc să participe sunt invitaţi să părăsească sala de clasă

Imaginaţi-vă că în şcoala în care învaţă copilul dumneavoastră s-ar auzi într-un megafon anunţul de mai sus. Auzind un astfel de anunţ, o persoană care a fost supusă cel puţin o dată în viaţă vreunui soi de discriminare va avea cel puţin o tresărire.

Chiar dacă nu se aude în megafoane acest mesaj, aceasta este situaţia în învăţământul preuniversitar obligatoriu la momentul de faţă şi nu văd nici în viitorul apropiat să existe şanse de schimbare. Eu, Biserica Ortodoxă, deţin supremaţia, tot eu fac regulile jocului. Voi? Nu contaţi. Nu vă convine? Puteţi părăsi sala de clasă. Este dreptul pe care, în bunătatea mea absolută, vi-l recunosc.

Voi face câteva precizări încă de la început, pe care le consider foarte importante.

Scopul acestui articol nu este de a-i insulta sau instiga în vreun fel pe creştinii ortodocşi. Reprezintă doar o formă de protest legitim, faţă de încălcarea unui drept fundamental.

Opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al vreunei biserici, este formulat pe baza convingerilor personale, motiv pentru care nu voi menţiona apartenenţa mea religioasă, considerând-o oricum irelevantă în acest context.  Întrucât observ că liderii autorizaţi ai tuturor celorlalte confesiuni religioase nu exprimă public un punct de vedere în această perioada, îmi voi asuma eu, un laic de rând, această sarcină.

Precizez că manifest acelaşi respect faţă de cei care cred diferit, ca şi pentru cei care cred la fel ca mine, indiferent de religie sau cultură. Îi respect în egală măsură pe credincioşii oricărei religii, dar şi pe cei care au ales să nu creadă în existenţa unei autorităţi care ne-a creat pe noi şi întreg mediul care ne înconjoară. Dumnezeu ne-a dat nouă oamenilor, inclusiv dreptul de a nu crede în existenţa Lui. Cu ce autoritate am putea pretinde noi de la un semen de-al nostru să creadă ce vrem noi?

Cu toate acestea, nu manifest nicio formă de respect faţă de cei care fac băşcălie sau care batjocoresc credinţa altora doar pentru că ei cred altfel sau pentru că nu cred nimic. Nu manifest nicio formă de respect nici faţă de extremişti, sau faţă de cei care şi-au creat impresia ca au fost învestiţi de către Dumnezeul în care cred, cu autoritatea de a-i judeca, pedepsi, sau converti pe semenii lor.  Sunt deja sute de ani de când se manifestă credinţa că poţi târî pe cineva în viaţa de pe urmă împotriva voinţei lui, şi asta se întamplă inclusiv în lumea creştină. Am convingerea că, în măsura în care acest mod de gândire va fi însuşit de cât mai mulţi oameni, vom face un mare pas spre o lume în care toleranţa faţă de opinia diferită va creşte.

Precizez şi faptul că, deşi nu sunt de religie ortodoxă, amândoi copiii mei participă la orele de religie. Am acceptat asta pentru copiii mei, pentru ca aceştia să nu fie marginalizaţi printre colegii lor. O fac si pentru că cred într-o generaţie următoare mai tolerantă faţă de cei care cred altfel. Toate acestea nu mă împiedică totuşi să fac toate demersurile posibile pentru ca acest abuz să înceteze.

Nu este vorba despre un conflict între ateism şi creştinism. Nu este vorba nici despre a-l scoate sau nu pe Dumnezeu din şcoli. Conform credinţei creştine, Dumnezeu este pretutindeni şi nici un om nu-l poate îndepărta din nici un loc, cu o singură excepţie. Propria-i inimă.

Este despre a-ţi însuşi ceva ce nu ţi se cuvine, despre încălcarea drepturilor fundamentale ale celor care nu aparţin de religia ortodoxă.

Deşi este denumită generic “oră de religie”, aceasta este în fapt oră de religie ortodoxă. Simplul fapt că Biserica Ortodoxă Română a acceptat predarea, fără diferenţă, a religiei proprii în şcoli, reprezintă o formă de abuz. O conducere cu coloană vertebrală a acestei biserici ar fi refuzat acest privilegiu, care nu-şi are justificarea decât din punct de vedere numeric, procentual. Practic, BOR s-a comportat precum o echipă sportivă care şi-a însuşit o victorie dispusă de arbitru fără o prealabilă disputare.

Redau acum un mic fragment din predica ţinută de către Preafericitul Daniel în cadrul Sfintei  Liturghii oficiată la Catedrala Patriarhală  duminica ce tocmai a trecut. “Înscrierea pentru ora de Religie este un act de credinţă, de mărturisire publică a credinţei, a iubirii noastre faţă de Hristos şi a dorinţei noastre de a creşte spiritual. Biserica a botezat copiii pe care părinţii i-au născut şi i-au adus să fie botezaţi. Dacă Biserica a botezat copiii înseamnă că are şi datoria de a-i creşte în credinţă“.

Biserica are rolul, dar nu şi datoria de a-i creşte în credinţă pe copii şi poate face asta în măsura în care părinţii acestora optează explicit în acest sens. Cum? Aduncându-i de bună voie la biserică. Şcoala are rolul de a-i pregăti pe copii pentru această lume. Este rolul familiei şi al bisericii să-i pregătească pentru lumea cealaltă. Îi recomand Preafericitului Daniel să-i invite pe enoriaşi sa vină în fiecare Duminică la biserică însoţiţi de copiii lor. Astfel se poate asigura instruirea potrivită a acestora într-un mod în care ceilalţi nu vor fi afectaţi.

Voi face si o scurtă diferenţiere şi asupra formelor de învăţământ în funcţie de obligativitatea lor. Învăţământul obligatoriu îi vizează pe toţi copiii, fără diferenţă. În cazul celui opţional, sistemul educaţional trebuie sa ofere alternative din aceeaşi categorie, alegerea uneia dintre opţiuni fiind obligatorie pentru fiecare dintre elevi. Iar cel facultativ poate avea loc doar  prin exprimarea expresă a solicitării elevului sau a părintelui şi, datorita caracterului facultativ, aceste materii pot avea loc exclusiv în afara programului.

Am auzit şi opinii conform cărora cei care nu sunt de religie ortodoxă ar putea participa in acest timp la clase de desen, muzică, sau sport. De ce ar studia desen, muzică, sau sport în timpul orei de religie un elev care aparţine la rândul lui unei religii?

Nu am auzit în aceste zile nici o reacţie publică a vreunei alte confesiuni religioase faţă de acest subiec, semn că nu au obiecţii faţă de aceasta formă de discriminare evidentă.

Prevăd că în acest context, învăţământul va fi, în timp, divizat. Cel de stat va deveni uşor, uşor, o opţiune, exclusiv, a aparţinătorilor cultului majoritar.

Celelalte confesiuni, cele care nu au deja unul, işi vor face propriul sistem de învăţământ privat cu plată.

Toată lumea va fi mulţumită în acest fel, singura care va pierde fiind însăşi toleranţa religioasă.

Nu vreau sa fiu înţeles greşit.

S-a spus că cei care se opun predării religiei în şcoli susţin, cel puţin în mod indirect, ateismul.

Nu mă opun oricărei forme de prezenţă a religiei în şcoli. Dacă vrem cu adevărat să venim în sprijinul copiilor, trebuie să le prezentăm toate opţiunile. Să le vorbim despre toate formele de credinţa, despre particularităţile fiecăreia. Despre istoria acestora şi, de ce nu, despre deosebiri. Abia atunci vom putea spune că i-am informat corect, obiectiv. Pe baza acestor informaţii ei vor putea alege să creadă în cunoştinţă de cauză. Despre asta este şcoala, nu?

Acceptând să ne creştem copiii, de religie diferită, în medii diferite, ne facem iluzii că, atunci când aceştia vor fi mari, se vor tolera reciproc? Mare iluzie.

Deci, în contrapartidă, mult inferioară, cu Biserica Ortodoxă Română, vă recomand ca, indiferent de religia de care aparţineţi, să vă opuneţi predării în învăţământul de stat obligatoriu a religiei ortodoxe.

Dacă nu pentru a încuraja toleranţa religioasă printre copiii noştri, luaţi această măsură măcar ca o formă de fair-play faţă de ceilalţi.

Cristian Enache (35 de ani) lucrează în IT şi este unul dintre cei cinci challengeri ai campaniei Vreau Preşedinte

http://www.gandul.info/gandul-meu/gandul-meu-desi-nu-sunt-de-religie-ortodoxa-amandoi-copiii-mei-participa-la-orele-de-religie-am-acceptat-asta-pentru-ca-ei-sa-nu-fie-marginalizati-printre-colegii-lor-13936514

Urmeaza ora de religie. Elevii care nu doresc sa participe sunt invitati sa paraseasca sala de curs.


BOR a inceput in forta, o campanie de promovare a orei de religie in scolile de stat.

“Înscrierea pentru ora de Religie este un act de credinţă, de mărturisire publică a credinţei, a iubirii noastre faţă de Hristos şi a dorinţei noastre de a creşte spiritual. Biserica a botezat copiii pe care părinţii i-au născut şi i-au adus să fie botezaţi. Dacă Biserica a botezat copiii înseamnă că are şi datoria de a-i creşte în credinţă”, a spus Preafericitul Daniel, duminică, în cuvântul de învăţătură rostit la Sf Liturghie oficiată la Catedrala Patriarhală
Va invit sa urmariti clipurile “promotionale” .

Nu ma surprinde faptul ca in aceste clipuri, isi arata aderenta fata de religie diverse personaje publice, fiecare dintre acestea vizand o alta categorie sociala. Nu conteaza in mod neaparat mesajul, conteaza afinitatea ta cu cel care ti-l transmite.
Peste tot in media, unde se vorbeste despre religie si despre ora de religie, se face de parca ar exista doar cea ortodoxa, ignorandu-le pe toate celelalte.

Insusi simplu fapt ca prin omisiune, BOR nesocoteste practic existenta celorlalte confesiuni religioase, reprezinta un abuz si o forma de manifestare a lipsei de toleranta religioasa. Un preot ortodox in sutana este prezent in orice emisiune in care este dezbatut acest subiect, alaturi de diversi oameni de cultura. Nu am vazut nici un reprezentant al unei alte confesiuni.
Eu detin suprematia, eu fac regulile jocului. Voi? Nu contati. Nu va convine? Puteti parasi sala de clasa. Este dreptul ce, in bunatatea mea absoluta, vi-l recunosc.
Subliniez, ora de religie in scolile de stat romanesti este de fapt ORA DE RELIGIE ORTODOXA si nu o ora de religie propriu-zisa.

Nu am auzit in aceste zile nici o reactie a vreunei alte confesiuni religioase, semn ca nu au obiectii fata de aceasta forma de discriminare evidenta.

Prevad ca in acest context invatamantul va fi divizat in timp. Cel de stat va deveni usor, usor, o optiune, exclusiv, a apartinatorilor cultului majoritar.
Celelalte confesiuni, cele care nu au deja unul, isi vor face propriul sistem de invatamant privat CU PLATA.
Toata lumea va fi multumita in acest fel, singura care va pierde fiind chiar toleranta religioasa.

Nu vreau sa fiu inteles gresit
S-a spus ca cei care se opun predarii religiei in scoli sustin ateismul. Nu sunt ateu si nici nu sustin ateismul, totusi trebuie sa le recunoastem si respectam dreptul de a crede altfel.
Nu ma opun oricarei forme de predare a religiei in scoli. Daca vrem cu adevarat sa venim in sprijinul copiilor, trebuie sa le prezentam toate optiunile. Abia atunci putem spune ca i-am informat corect, obiectiv. Despre asta este scoala, nu?

Suntem de acord sa ne crestem copiii, de religie diferita,in medii diferite, sperand ca, atunci cand acestia vor fi mari, se vor tolera reciproc.

In contrapartida, mult inferioara, cu Biserica Ortodoxa Romana, va recomand ca, indiferent de religia de care apartineti, sa va opuneti predarii in invatamantul de stat a religiei ortodoxe.
Daca nu pentru a incuraja toleranta religioasa printre copiii nostri, luati-o macar ca pe o forma de fair-play fata de ceilalti.

Sursa: http://adevarul.ro/locale/constanta/video-Sefii-bor-cooptat-vedete-intr-o-campanie-viral-internet-sa-i-convinga-parinti-sa-si-inscrie-copiii-orele-religie-1_54f31371448e03c0fd1b7ab0/index.html