Ce ma intriga cel mai mult la tragedia de la Charlie Hebdo?


1513654_900688443304231_3920928889716272314_n

A fost necesar sa treaca 10 zile de la tragedia din redactia Charlie Hebdo, pentru a-mi da seama ce anume ma intriga cel mai mult legat de acest eveniment.

De la inceput mi-a fost foarte clar ca nu sunt de acord cu libertatea de expresie deplina atunci cand aceasta se refera la insultarea tuturor valorilor, numai pentru ca insasi libertatea este singura pe care tu o pretuiesti.

Mi-a fost si mai clar ca NIMIC nu poate justifica omuciderea, ca nu trebuie sa renunti NICIODATA la caile diplomatice si legale in incercarea de a-ti repara un prejudiciu ce ti-a fost creat.

Cu toate acestea, am simtit tot timpul ca exista un aspect care ma intriga si pe care inca nu l-am identificat, lucru care m-a framantat continuu.

Am citit si ascultat opinii dintre cele mai variate, printre ele si cateva echilibrate. Mi-am dat seama cat de extremisti suntem si noi, cei care ne autointitulam civilizati.

Totusi, dupa 10 zile, am gasit raspunsul.

Ma intriga faptul ca cei de la Charlie Hebdo au murit degeaba. Desi au starnit o impresionanta miscare de strada, moartea lor nu a adus nimic in plus societatii noastre din punctul de vedere al drepturilor omului. Acestia nu au fost niste martiri.

Daca ar fi fost executati pentru ca au protestat in limitele decentei pentru o cauza nobila cum ar fi, spre exemplu, respectarea drepturilor femeii musulmane si nu numai, nu doar ca i-am fi considerat martiri. Dar am fi avut si un mobil pentru reactii de masa intemeiate.

Cel mai mult ma intriga faptul ca mai mult de 4 milioane de oameni au manifestat pentru libertatea cetateanului modern de a fi abject. Este un numar foarte mare, dar sunt convins ca, din punct de vedere mental, au fost mult mai multi participanti la acest mars. Sunt o multime de oameni in acesta lume care indura zilnic nedreptati crunte. Nu este de neglijat din aceasta perspectiva nici exemplul femeilor musulmane pe care l-am prezentat anterior. Cu toate acestea pentru societatea civilizata este mai importanta libertatea catorva insi de a improsca cu excremente toate valorile pe care ei nu le impartasesc, decat aceste drepturi fundamentale incalcate in masa in diferite locuri de pe glob.

Empatia masiva pentru grotesc, asta ma ingrijoreaza si ma intriga cel mai mult. Nu doamnelor si domnilor, Europa nu s-a cladit pe astfel de valori. Europa s-a cladit pe valori precum diplomatia, educatia, respectul reciproc, drepturi si libertati egale.

Libertati precum cea de a face bascalie de orice, de a-i insulta fara limite pe cei din jur fac parte dintr-un set de valori ale unei societati bolnave aflate in plina expansiune. O societate care dispretuieste in egala masura inclusiv valorile ce stau ca fundament pentru Europa, inca civilizata, de astazi. Ele nu ar trebui sa se bucure de o sustinere globala.

Ma intreb ce urmeaza? Vom milita oare maine pentru libertatea de manifestare prin orgii sexuale in spatiul public?

Statul de drept si legea au folosit pentru combaterea anarhiei. Inlaturarea drepturilor in folosul libertatilor va duce societatea in fix acelasi punct de unde a plecat. Devenim barbari, asemeni celor pe care ii blamam astazi.

Nu uitati, societatea franceza actuala a fost cladita pe formula ce pune alaturi de liberate, fraternitatea si egalitatea.

Libertatea am identificat-o in spiritul Charlie Hebdo. Unde sunt insa , fraternitatea si egalitatea?

Advertisements

Serviciile te tin in viata. Cum? Dezbracat.


16.01.2015

Romania este stat paradoxal din foarte multe puncte de vedere. Aparatul de stat, care are o inertie extraordinara in a se reforma pe sine, isi doreste sa-si tina „ la zi ” cetatenii din acest punct de vedere.

Birocratia aparatului de stat este excesiva si irationala. Esti obligat sa faci o multime de proceduri inutile, ti se stabilesc termene exagerat de mari (dai spaga obtii pe loc, nu dai spaga obtii la limita superioara a termenului), iti sunt cerute tot felul de documente, avize, formulare, care nu-si gasesc o finalitate utila, practica. Societatea civila si mediul de afaceri au reclamat in repetate randuri de-a lungul a 25 de ani sistemul birocratic prea incarcat.

Acelasi aparat de stat, este deranjat acum ca birocratia il impiedica sa-i identifice, din randul populatiei, pe raufacatori. Mai exact, serviciile vor sa scape de formalitatea, nenecesara in opinia lor, de a mai obtine mandatul unui judecator pentru a dezbraca de intimitate, practic orice persoana.

Se doreste acum modificarea cadrului legal in scopul implementarii unui sistem de supraveghere a populatiei excesiv, SRI-ul devenind un zeu arogandu-i-se prerogativa de fi atotstiutor.

Nu sunt de acord cu nici o lege de tip Big Brother, pentru urmatoarele motive:

–          Intimitatea este unul dintre dezmembramintele vietii. Procurorul General al Romaniei spunea zilele trecute ca „intre dreptul la viaţă şi dreptul la secretul corespondenţei, bineînţeles alegem dreptul la viaţă”. In primul rand, cine face aceasta alegere? Statul care devine, usor dar sigur, atotputernic alege in locul meu si al tau. In al doilea rand, viata isi are farmecul ei tocmai pentru libertatile, placerile, oportunitatile pe care ti le ofera. Sub beneficiul acestora afirmi ca traiesti, iar in lipsa lor poti spune ca doar existi. Poate intr-o zi domnul Tiberiu Nitu va zice: Intre dreptul la viata si cel de  miscare libera, alegem dreptul la viata, transformadu-ne astfel in niste vietati de colivie.

–          Nu este corect/echitabil ca cineva despre care eu nu stiu nimic, sa stie totul despre mine;

–          Impotenta sistemului de a-i identifica pe infractori, nu ii da acestuia dreptul de a ma considera si pe mine suspect, sa ma bage practic in aceeasi oala si implicit sa ma trateze ca atare;

–          Intr-o tara in care, in urma dezvaluirilor facute, prin intermediul presei, de catre DNA, am aflat cu totii ca exista clanuri mafiote la nivel inalt ce au in componenta lor oameni cheie din politic, aparatul de stat si din mediul de afaceri. Am aflat ca acestia si-au creat diverse avantaje folosindu-si in mod abuziv pozitiile, creand astfel prejudicii societatii noastre. Printre acestia se afla inclusiv fosta sefa a DIICOT, tocmai structura care trebuie sa se ocupe de prevenirea si combaterea actelor de terorism. Nu vi se pare deplasat ca ni se cere sa fim de acord a ne pune viata privata pe tava unor oameni de calitatea morala/legala si, de ce nu, penala descrisa anterior? De ce le-am da intreaga putere asupra vietilor noastre acestor oameni? Prezinta ei vreo garantie ca nu vom deveni victimele unor noi tipuri de abuzuri?

–          Am descris mai sus un profil de oameni care ar putea intra abuziv in posesia celor mai intime caracteristici, detalii, aspecte din viatile noastre private. Mi-e teama ca exista riscul ca acestia sa le foloseasca la un moment dat impotriva noastra, sau, cel putin, sa obtina un profit/beneficiu/avantaj fata de ceilalti. Acceptand aceasta lege, practicile anticoncurentiale se muta la un nivel superior.

–          Da, sunt un om onest si nu am nimic de ascuns, insa asta nu-ti permite sa intri cu bocancii in viata mea privata.

Ma opun public oricarui demers care ma dezgoleste in fata autoritatilor si va indemn pe toti sa faceti la fel.

“Cu siguranţă trebuie păstrat un echilibru între drepturile omului, dreptul la corespondenţă, la comunicare, de a nu te imixtiona, autoritate a statului, şi de a nu îngrădi astfel de drepturile. Dar, pe de altă parte, haideţi să spunem că şi dreptul la viaţă este tot dreptul persoanelor, este dreptul nostru, al tuturor, şi atunci, între dreptul la viaţă şi dreptul la secretul corespondenţei, bineînţeles alegem dreptul la viaţă, chiar cu diminuare sau cu îngrădirea, în limite legale bineînţeles şi cu respectarea procedurilor legale, a dreptului la corespondenţă şi comunicare”, a spus Tiberiu Niţu

Libertatea de exprimare, mai presus decat dreptul la viata?


13.01.2015

Imi amintesc cand in 2011 Andrew Breivik ucidea, in urma a doua atacuri, nu mai putin de 77 de persoane. Majoritatea erau tineri, imigranti daca nu ma insel. Precizez ca victimele lui nu l-au instigat la ura, nu i-au batjocorit valorile si nici nu l-au insultat macar, anterior.

Pe 7 ianuarie 2015, fraţii Chérif si Said Kouach au ucis, in timpul unui atac armat asupra sediului revistei Charlie Hebdo, 12 persoane, parte dintre ei fiind realizatorii unor caricaturi batjocoritoare si ofensatoare la adresa mai multor simboluri religioase, printre care si a profetului Mahomed.

Dupa atacurile comise de catre norvegianul Breivik nu am auzit despre nici o solidarizare mondiala impotriva terorismului. Insa dupa atacul jihadistilor Kouach, aproape 4 milioane de persoane, printre care numerosi sefi de stat si alti diplomati au luat parte la un mars impotriva terorismului.

Fara indoiala, viata reprezinta cea mai importanta valoare, nu poate exista justificare de nici o natura pentru omucidere.

Sustin libertatea de opinie, este un drept important de care ne bucuram, si consider ca aceasta nu trebuie sa fie limitata in vreun fel. Imi place umorul, ironia fina. Ma uit la o caricatura pentru a-mi provoca macar un zambet. Cu toate acestea, privind la cateva dintre caricaturile publicatiei sus mentionate am nutrit doar sentimente de dispret fata de realizatorii acestora. Aici nu poate fi vorba despre opinie diferita, asa cum s-a scris in aceste zile. Insulta, batjocorirea valorilor unei comunitati, instigarea la ura religioasa si/sau rasiala, pot fi considerate acestea forme de exprimare ale unei opinii diferite? Adica, spre exemplu, daca iau steagul unei tari si-l incendiez in fata ambasadei statului respectiv, aceasta fiind tot o forma de exprimare, autoritatile ar trebui sa priveasca admirativ gestul meu? Pana aici terbuie sa mearga libertatea? Pana acolo unde doar limitele mintii mele sa-mi poata ingradi actiunile?

Crestin fiind, simt un disconfort ori de cate ori imi sunt batjocorite valorile religioase. Este o reactie pe care o gasesc normala. Totusi, am convingerea ca nu este treaba mea sa-i judec pe cei care fac asta. Dumnezeul in care cred eu ne-a dat tuturor libertatea de a-l iubi sau de a-l ura. Si, la nevoie, sunt convins ca are puterea sa-si apere valorile fara ajutorul meu. Rolul meu in aceasta ecuatie este sa-mi respect si sa-mi ajut aproapele, fara diferenta, sa nu-i fac acestuia ceea ce mie nu-mi place sa-mi fie facut.

Insusi faptul ca cineva considera necesar sa-si apere Dumnezeul, pedepseasindu-i pe ceilalti in numele Lui, reprezinta o dovada ca nici macar el nu crede in atotputernicia acestuia.

Doua sau mai multe culturi nu pot coexista in acelasi spatiu si timp, in lipsa tolerantei. Insultandu-se reciproc nu pot avea parte de un viitor linistit impreuna. Separarea fizica reprezinta o solutie mai buna. Fiecare om are dreptul sa-si formeze si sa-si exprime opinia. Toti ceilalti suntem datori sa i-o ascultam, sa o intelegem si sa i-o acceptam. La randul nostru, avem dreptul la o opinie diferita, chiar contrara Nu trebuie sa ajungem cu totii la o opinie unitara doar de dragul de a nu se simtii nimenea discriminat.  Cred insa ca libertatea mea se termina acolo unde incepe dreptul altuia. Insulta, batjocura si ridiculizarea, nu reprezinta forme de opinie. Trebuie sa respectam valorile celorlalti la fel cum ni le respectam pe ale noastre.

Indraznesc sa cred ca, daca statul francez ar fi sanctionat atitudinea xenofoba si instigatoare a celor de la Charlie Hebdo, aceasta tragedie ar fi fost evitata.

Ce efecte va avea atentatul de la Paris? Mesajul catre lumea musulmana pare destul de clar. Acestia sunt invitati sa faca uz de libertatea de a parasi Franta si chiar Europa, Australia.

Vor fi luate cu siguranta noi masuri restrictive, care ne vor afecta pe fiecare in parte. Dreptul la intimitate va fi restrans, posibil sa apara noi restrictii de circulatie in interiorul uniunii europene. Satele vor lua cel mai probabil si masuri in ceea ce priveste libertatea de opinie.

Presedintele Hollande a declarat duminica trecuta Franta ca fiind capitala lumii. Capitala carei lumi? A unei lumi fara valori? A unei lumi in care este incurajata o atitudine agresiva si jignitoare fata de ceilalti?

Nu sunt un mandru cetatean al acestei lumi.

Dezaprob categoric gestul incalificabil al jihadistilor Kouach. Dar nici Charlie nu ma reprezinta deloc.

Posta Romana – Mai aproape de cine?

Posta Romana – Mai aproape de cine?

05.12.2014

Referitor la subiectul fluturasilor trimisi pensionarilor de catre echipa de campanie a PSD exista doua aspecte foarte importante, in opinia mea, despre care nici nu s-a discutat macar.

Aceste aspecte sunt legate de violarea secretului corespondentei si poate chiar de concurenta neloiala.

Posta Romana este un serviciu suport de corespondenta si curierat. Constitutia Romaniei garanteaza secretul corespondentei. Asta inseamna ca institutia postei trebuie sa se raporteze in mod egal la orice fel de corespondenta, independent de continutul si natura acesteia.

Posta Romana se afla sub contract cu Casa de Pensii in virtutea caruia distribuie catre pensionari, persoane fizice si in acelasi timp clientii celei din urma, talonul de pensie. Faptul ca posta a consimtit sa vanda informatii despre clientii partenerului Casa de Pensii catre o terta entitate, si anume catre PSD, mi se pare mie o grava incalcare a secretului corespondentei. Daca as fi fost pensionar si as fi primit acest fluturas de propaganda politica, as fi actionat in judecata Casa de Pensii, pentru ca aceasta sa se indrepte ulterior impotriva postei. Faptul ca ai dreptul sa detii o informatie nu-ti confera si dreptul de a o utiliza in folosul unui tert. Tineti cont ca aici vorbim despre candidatul Victor Ponta, nu despre seful guvernului Victor Ponta. Daca seful guvernului are, prin natura functiei detinute, dreptul de a detine/obtine informatii despre pensionari, candidatul la presedintie nu detine acest drept. Chiar si asa, seful guvernului obtine aceste informatii pe alte filiere, in nici un caz de la Posta Romana. Si oricum nu are dreptul de a le folosi in scop personal, electoral.

Cat despre concurenta neloiala, va dau un exemplu ipotetic banal. Imaginati-va ca reprezentantul legal al unuia dintre principalii operatori de telefonie mobila apeleaza la serviciile Postei Romane pentru ca acesta sa trimita, atasat facturilor emise de concurenta cate clienti, un fluturas prin care sa-i informeze pe destinatari ca tarifele operatorului lor sunt bine umflate. Ce credeti, ar fi onorat posta aceasta solicitare? Eu zic ca nu. Si chiar daca, prin absurd, ar fi onorat-o, cu siguranta consecintele ar fi fost dintre cele mai grave si raspunderea nu ar fi fost doar civila/contractuala.

Criteriul de selectie reprezinta problema in acest caz. Cade in sarcina expeditorului sa-si nominalizeze destinatarii. In nici un caz posta nu-si poate aroga dreptul de a stabili destinatarii pe baza anumitor criterii de selectie. Daca PSD-ul a venit cu datele de identificare ale pensionarilor este si mai grav.

Ca o concluzie, Posta Romana a comis un abuz. I-a nesocotit pe pensionari violandu-le confidentialitatea corespondentei, a incalcat conditiile contractului cu Casa de Pensii si, nu in ultimul rand, l-a pus pe candidatul Victor Ponta intr-o postura favorabila fata de contracandidatul sau printr-un procedeu neconstitutional.

Gasiti mai jos scopul, misiunea, valorile si principiile Postei Romane, asa cum sunt ele enuntate pe pagina oficiala de internet.

http://www.gandul.info/politica/cat-l-au-costat-pe-ponta-cei-4-milioane-de-fluturasi-anti-iohannis-impartiti-de-posta-romana-cu-talonul-de-pensie-13701926

America, libertate si democratie?


26.11.2014

Cand am auzit aceasta stire la radio ieri dimineata, desi nu a fost mentionata “culoarea” pustiului, am fost aproape convins ca si acest copil era tot afro-american. Ulterior mi s-a confirmat aceasta teama. Evident, indiferent de rasa acestuia, uciderea unui copil reprezinta o tragedie. Insa, in SUA ura rasiala este evidenta. Am convingerea ca un copil alb nu ar fi fost impuscat niciodata, surprins fiind in aceleasi circumstante .

Incercati doar sa va imaginati. Intr-un spatiu de joaca, un copil de 12 ani agita catre trecatori o arma de jucarie. O banala arma de jucarie pe care multi dintre noi le-o cumparam copiilor nostri de la varste mult mai fragede. Se gaseste evident un binevoitor care sa sune la politie si sa anunte acest “incident”. Cu toate ca acesta a facut totusi mentiunea ca arma este cel mai probabil de jucarie, politistii, doi la numar, vin la locul faptei si-si fac datoria. Il impusca mortal pe cel mic. Repet, toate acestea s-au intamplat la un loc de joaca, iar protagonistul a fost un copil de 12 ani ce avea la brau un pistol de jucarie.

Am auzit frecvent tot felul de explicatii, despre cat de multe riscuri isi asuma politistii in SUA, despre lucrurile groaznice care li se intampla acestora, despre faptul ca trebuie sa-si ia si ei masuri de precautie.

Totusi, politistul este persoana antrenata pentru a face fata unor situatii dificile, este intotdeauna inarmat si stie foarte bine sa utilizeze armamentul din dotare. In plus, acesta a ales de bunavoie meseria respectiva. A acceptat si beneficiile ei, dar si riscurile acesteia. Meseria de politist, ca si cea de militar profesionist, nu este dintre acele ocupatii in care te omoara statul pe scaun. Un militar profesionist, cand isi alege aceasta ocupatie, este, sau ar trebui sa fie, constient ca la un moment dat, intr-un conflict armat, este posibil sa devina el insusi victima. Trebuie sa realizeze acest aspect si sa-si asume riscul aferent. Cazul este similar si pentru un politist.

Da, chiar si un civil ar putea fi expus candva unei situatii similare si sa fie ucis intr-un conflict de strada. Si poate ca acesta nu este inarmat si cu siguranta nu are pregatirea politistului. In final ceea ce ramane in urma unor astfel de evenimente este memoria respectivului. Se poate spune despre el ca a murit ca un erou, salvand vietile altora, sau, se poate spune despre el ca a supravietuit ca un criminal, suprimand viata unui nevinovat.

In SUA, intinderea prea mare a libertatilor tuturor, a dus la restrangerea exagerata a drepturilor oamenilor normali, a celor care nici nu detin arme si nici nu sunt certati cu legea. A celora care pur si simplu au ales sa fie normali.

Pe de alta parte, statele unite fac frecvent presiuni asupra altor state aflate in curs de dezvoltare pentru eliminarea oricaror stari de discriminare. Fac asta avand in ograda lor, probabil cea mai teribila forma de discriminare, cea bazata pe diferenta de culoare.

Nu am fost niciodata in SUA si am motivele mele pentru care sa nici nu-mi doresc sa ajung acolo candva. Insa, am cunostinte care au facut-o. Mai toti imi relateaza cam aceleasi situatii. Daca esti oprit undeva, in trafic, nu ai voie sa te misti in propria-ti masina. Nu ai voie s-o parasesti, nu ai voie sa faci niciuna dintre miscarile care nu ti-au fost permise anterior de catre politistul care se afla langa masina. Un al doilea politist te tinteste cu arma din spate. Iar , daca ai facut o miscare nepermisa, acesta te va impusca fara preget.

Acest gand ma infioara. Faptul ca exista in societate oameni periculosi, este suficient motiv pentru ca politia sa considere pe oricine periculos. Retineti, ma refer la o situatie in care sunt implicati, pe de o parte un cetatean normal, iar pe de cealalta o patrula de politie formata din doi agenti cu pregatire specifica si cu armament in dotare. Aceasta tara nu este una in care eu sa-mi doresc sa traiesc. Sunt sigur ca nu as supravietui foarte mult timp. Pentru ca eu consider ca ma pot da jos din masina mea ori de cate ori doresc sa fac asta. Si nici nu cred ca-mi pot limita miscarile la cele pe care mi le permite un angajat al statului, la salariul caruia contribui luna de luna pentru a ma proteja de raufacatori si nu pentru a ma impusca el insusi.

Practic, pentru ca nu poti controla infractionalitatea, impui un mod de a actiona prin care periclitezi intreaga populatie. Oricine poate fi dusmanul tau. In aceasta ecuatie in care avem politistul, infractorul si cetateanul obisnuit, cel din urma se afla in cea mai nefavorabila situatie. Cel pe care tu, organul de politie, trebuie sa-l protejezi. Infractorul este inarmat si poate riposta. Politistul este si el inarmat si are o pregatire specifica. Cetateanul obisnuit nu are nici arma si nici pregatire. De ce? Pentru ca nu-si doreste asta. Vrea sa traiasca o viata linistita fara sa-i fie calcata in picioare demnitatea de catre cei care sunt platiti sa-l protejeze.

Aceasta mentalitate o regasim si in alte parti ale lumii mai apropiate si noua, evident sub forme de exprimare mai blande.

Un exemplu banal il reprezinta acele limitatoare de viteza amplasate pe strazi in diverse zone, mai mult sau mai putin frecventate de copii. Pentru ca nu vrei sa controlezi fenomenul vitezei excesive, instalezi un obstacol care-i afecteaza in egala masura pe cei care incalca regulile, dar si pe cei care inteleg sa se conformeze lor. Ba mai mult, din experienta am observat ca cei care incalca regulile nu se lasa intimidati de aceste limitatoare si le traverseaza cu aceasi viteza mare. Cei care reduc viteza sunt tot cei care-si protejeaza autoturismele. Si acesta este un exemplu in care o masura adoptata in scop preventiv ii afecteaza intr-o masura mai mare tot pe cei care respecta normele.

Cu referire la subiectul expus mai sus, am aflat in aceasta seara, tot din presa, ca juratii unui alt stat din SUA, au decis sa nu inceapa urmarirea penala impotriva politistului care, in urma cu cateva luni, a impuscat mortal un alt tanar de culoare in varsta de 18 ani, neinarmat. Manifestatii au loc in mai multe state, oamenii afisand pancarte cu texte precum „Opriţi teroarea rasistă a poliţiei”, „Mâinile sus, nu trageţi” sau „Viaţa persoanelor de culoare contează”.

Cine s-a aflat in ultimi doi ani la conducerea DIICOT?

Cine s-a aflat in ultimi doi ani la conducerea DIICOT?

21.11.2014

Imi amintesc cand,in urma cu aproxiamtiv trei saptamani, au aparut in presa niste fotografii realizate la Paris in luna Ferbruarie 2014 in care apareau niste doamne aflate la cumparaturi. In acest grup select  se evidentiau sefa DIICOT si candidata la presedintie Elena Udrea. Atunci m-am intrebat care este rostul aparitiei acestor fotografii in presa. Adica, ne pot influenta in vreun fel pe noi alegatorii aceste fotografii in care este surprinsa Elena Udrea in viata ei privata? De ce ne-ar interesa cu cine si unde-si face aceasta cumparaturile, cu atat mai mult cu cat oricine-i cunoaste situatia materiala  si-i este cunoscuta si apetenta pentru lux? M-am gandit atunci, oare aceasta domana Bica, daca este sefa DIICOT, nu mai are voie sa aiba prieteni? Oare scrie in fisa postului ca trebuie sa-si uite toate cunostintele si sa se izoleze de societate?

Apoi m-au surprins declaratiile presedintelui Romaniei, redate putin mai jos, si m-am gandit ca acesta face din tantar armasar. Pentru niste fotografii ce pareau a purta semnatura “paparazzo” acesta indica serviciile ca fiind responsabile de realizarea lor? Oare cu asta se ocupa serviciile secrete in Romania? O spionaza pe Elena Udrea la “shopping”? Nu i-am inteles pe moment nelinistea.

”Categoric, da, şi vă asigur că nu va rămâne doar o singură afirmaţie”. ”Este clar că serviciile s-au implicat, este clar că au fost lucruri în neregulă” Despre apariţia fotografiilor cu Elena Udrea, la Paris, alături de şefa DIICOT, preşedintele Traian Băsescu a precizat că ”ceea ce s-a întâmplat astăzi reprezintă din nou o probă că serviciile sunt implicate”. –sursa Gandul.Info

Dar cum toate au un sens in aceasta lume mica si cum nimic nu are loc la voia intamplarii, iata ca si aceste fotografii aparent inofensive ne sunt de folos pentru a face niste legaturi logice.

Aceasta doamna Bica, ale carei aptitudini nu ne sunt cunoscute, s-a perindat pe timpul guvernelor PDL printr-o multime de functii sus puse. Procuror sef de birou la ICCJ, apoi chiar procuror sef la ICCJ, Secretar de Stat in Ministerul de Justitie, Consilier al sefului DIICOT, propusa pentru functia de prim procuror al Parchetul General, pentru ca in final sa ajunga sefa DIICOT.

Acum este acuzata acum de comiterea infractiunii de abuz in serviciu in legatura cu avizarea acordarii de catre statul roman a unei despagubiri supraevaluate catre un om de afaceri apropiat lui Dorin Cocos prejudiciul creat fiind de 62,5 milioane euro. La vremea respectiva, domnul Cocos era casatorit cu doamna Elena Udrea. Mai mult, se pare ca acesta a si fost beneficiarul unei sume de bani ca urmare a unei tranzactii imobiliare facute de doamna Bica.

Ehei, de aici devine foarte interesanta povestea. Aflata in campanie electorala pentru ocuparea functiei de presedinte al Romaniei, doamna Udrea, intr-o dezbatere la gandul.info, a fost intrebata insistent de catre domnul Claudiu Pandaru, despre averea domnului Cocos, fostul ei sot. Precizez ca intrebarile aveau drept scop lamurirea unor suspiciuni ce ar fi putut exista cu privire la corectitudinea si cinstea doamnei Udrea in raport cu niste acuzatii ce i-au fost aduse la cunostinta fostului ei sot chiar in acea perioada. Acuzatii pentru care acesta a si fost ulterior arestat. Raspunsul a fost categoric si apasat, ca nu cunoaste nimic despre modul in care si-a dobandit averea fostul sot si ca in familia dansei finantele se tineau separat, motivand chiar ca “sunt multe lucruri pe care eu si sotul meu nu le faceam impreuna”.

Acum te intreb. Eleno, tu fato, aflata la o sueta cu “fetele” la Paris, chiar nu ti-a spus nimic Alinuta despre combinatiile in care era implicata alaturi de fostul tau sot?

Faptul ca DNA-ul ridica, rand pe rand, persoane din anturajul intim al doamnei Udrea, putea fi datorat doar unor imprejurari nefericite? Cum poate o persoana cinstita, asa cum Elena Udrea ne-a fost recomandata de actualul presedinte Traian Basescu, sa fie inconjurata numai de oameni care semneaza condica la DNA?

Acum ma intreb de ce s-a aratat atat de iritat domnul presedinte Traian Basescu? A facut-o doar pentru ca i-a simtit afectata imaginea protejatei, sau este si domnia sa “profund” implicat in aceasta situatie.

Cine stie, poate dupa 22.12 va semna condica la DNA inca o persoana foarte apropiata doamnei Udrea. Doar o luna ne mai despare de acest moment.

Acum sa ne intoarcem spre latura de o gravitatate mai mare a acestei spete. Doamna Bica este sefa Directiei de Investigare a infractiunilor de Crima Organizata si Terorism. Stiu ca ne-am obisnuit in aceste zile sa vedem tot felul de personaje calcand pragul DNA-ului. Stiu si ca mai multi politicieni si “oameni de afaceri” au incercat prin diverse declaratii sa ne inoculeze gandul ca este ceva normal sa ai macar un dosar penal.

Insa, daca doamnei Alina Bica ii va fi confirmata vinovatia, va fi destul de neplacut pentru mine cetateanul, sa aflu ca la conducerea unei institutii a statului, care trebuie sa vegheze la siguranta nationala, s-a aflat o persoana care poate fi ea insasi obiectul de activitate al mentionatei institutii. Ma ingrijoreaza ca astfel de persoane ajung in pozitii cheie in statul roman.

Daca lecturati si stenogramele discutiilor pe care aceasta le-a purtat cu domnul Blejnar, va veti face o si mai clara imagine despre modul in care sunt vanate si negociate pozitiile cheie in institutiile de stat. Conditiile reale ce trebuiesc indeplinite pentru ocuparea acestor functii nu au nici o legatura cu criteriile de competenta.

Romania, democratie condusa in stil nedemocratic.

Romania, democratie condusa in stil nedemocratic.

18.11.2014

Ziua de 18.11.2014 ne pune intr-o situatie delicata, o situatie pe care eu o gasesc nedemocratica.

Am ridicat aceasta problema inca din data de 25 septembire, atunci cand ICCJ a stabilit ca termen de judecare a dosarului de incompatibilitate a domnului Iohannis ziua de 18.11.2014, la doar doua zile de la data celui de-al doilea tur de scrutin.Dincolo de cele trei decizii posibile ce pot fi adoptate de catre ICCJ, eu consider ca se ridica doua probleme importante.

Prima este legata de cei peste 6 milioane de romani, care i-au acordat cu doua zile in urma un mandat domnului Iohannis. Din acest punct de vedere, nu este corecta situatia in care ICCJ s-a pus singura, fata de acesti cetateni.  Daca va fi amanata pentru unul sau mai multe termene judecarea cauzei si apoi pronuntarea sentintei, va fi mentinuta in randul societatii intregi aceasta stare de incertitudine. Totusi, se afla in discutie o posibila stare de incompatibilitate in care s-ar fi putut gasi la un moment dat in trecut, presedintele Romaniei. Este un aspect foarte important pe care cu totii ne dorim sa-l stim. Nu mai vorbim despre cazul in care acesta ar fi declarat incompatibil.

Cea de-a doua situatie este legata de capacitatea de a mai fi impartiali si independenti judecatorii ICCJ atunci cand il judeca pe detinatorul celei mai inalte functii in stat. Acum nu mai vorbim despre Klaus Iohannis, unul dintre cei 14 candidati la functia de presedinte, calitate pe care o avea la stabilirea termenului. Acum vorbim despre Klaus Iohannis, presedintele Romaniei. Am auzit si ideea ca ICCJ nu poate invalida votul romanilor, idee pe care nu o impartasesc si am sa explic de ce.  Judecatorul trebuie sa judece fapta si persoana in raport cu fapta savarsita, in nici un caz in raport cu functia sau calitatea acesteia. Repet, ICCJ s-a pus singura in aceasta situatie, cunoscand la data stabilirii termenului programul dupa care se vor desfasura cele doua tururi de scrutin. Din punctul meu de vedere, mi se pare incorect si simplul fapt ca, la o zi distanta dupa ce BEC a inchis lista de candidati, ICCJ stabileste drept termen ziua urmatoare pentru judecarea recursului impotriva unuia dintre acestia. Acest fapt l-am sesizat in data de 24.09.2014. Cu atat mai mult mi se pare ca si-au complicat singuri viata atunci cand au stabilit un termen de judecata la doar doua zile dupa ce intimatul ar putea fi presedintele Romaniei.

Astfel, tinand cont ca judecatorii ICCJ il vor avea in fata, in calitate de intimat, pe nimeni altul decat presedintele Romaniei proaspat ales prin vot, tinand cont si de tensiunile extreme din societate, exprimate prin proteste de strada in aceste zile, vor putea acestia sa judece aceasta speta limpede, independent de presiunea care le apasa astazi umerii?

Nici suspendarea judecarii cauzei pana la expirarea mandatului de presedinte al domnului Iohannis, solutie pe care am auzit-o ca fiind posibila, nu mi se pare una corecta. Nu stiu daca in orice stadiu procesual functioneaza imunitatea presedintelui. Aici nu vorbim despre  starea de cercetat de catre parchet in care s-a aflat presedintele Traian Basescu, vorbim despre o cauza deja judecata in prima instanta. In plus, nu este corect pentru cetatenii acestei tari sa plece la drum cu un presedinte despre care vor afla doar la sfarsitul mandatului acestuia daca a fost sau nu incompatibil. Este un handicap pentru care se vor uita cu suspiciune la domnia sa in tot acest timp.

Ca o concluzie, indiferent ce decizie va adopta astazi, ICCJ si-a dat deja o importanta lovitura de imagine.

Un alt exemplu de nedemocratie, despre care am mai scris si ieri, dar pe care, dupa trecerea unei nopti am impresia ca nu l-am epuizat, este mesajul doamnei primar al Craiovei, Lia Olguta Vasilescu. Prin mesajul postat pe Facebook, aceasta instiga la ura si la razbunare impotriva celor care au votat altfel si pe care ii considera vinovati pentru ca Victor Ponta a pierdut alegerile. In randurile scrise de aceasta putem citi ura ce-o nutreste fata de cei care gandesc diferit. Este atat de revoltata de faptul ca edilul altui oras din tara a devenit presedintele Romaniei, incat este pornita sa-si sanctioneze proprii cetateni prin anularea unor proiecte locale de anvergura, pentru impotenta partidului din care face parte de a se reforma de a lungul celor 25 de ani care au trecut de la revolutie. Sa nu uitam ca dupa turul intai ne-a amenintat ca poate organiza contramanifestatii de 10 ori mai puternice, ca raspuns la protestele pasnice organizate in tara din solidaritate cu cetatenii romani care au fost umiliti in strainatate pentru ca si-au permis sa viseze un viitor mai bun pentru tara lor.

Declaratiile facute de aceasta in ultimele doua saptamani, scot in evidenta un caracter mizerabil. Un caracter dictatorial ce nu ar trebui sa-si mai gaseasca locul astazi intr-o administratie publica. Insa, doar cetatenii Craiovei o pot sanctiona, caci partidul mama sigur nu o va face.

Speram totusi, ca Victor Ponta rationeaza diferit de aceasta si nu a ramas la palatul Victoria doar pentru a-i sanctiona, prin bugetul pentru 2015, pe cei care au ales diferit de cum si-ar fi dorit domnia sa, categorie economico-sociala ce este usor de delimitat din acest punct de vedere. Buget pe care nu l-a supus dezbaterii publice pana acum, motivand ca responsabilitatea pentru construirea acestuia ii revine primului ministru de dupa alegeri. Acesta se numeste, ghinion, tot Victor Ponta.