Umorul “fin” al CH revine. De această dată vizează o valoare pe care o împărtășim. Întrebarea este, se menține campania “Je suis…”?

Umorul “fin” al CH revine. De această dată vizează o valoare pe care o împărtășim. Întrebarea este, se menține campania “Je suis…”?

Caricatura ce poartă semnătura Charlie Hebdo, reprezentând-o pe Simona Halep, nu mi-a schimbat părerea despre calitatea “umorului” acestei publicații franceze. În mare măsură îmi formasem această părere cu mult timp în urmă, mai exact de prin ianuarie 2015, când scriam pe blog că, mă uit la o caricatură pentru a-mi provoca măcar un zâmbet.

Doar două observații vreau să fac în plus.

De această dată românii “Je suis Charlie” nu mai gustă în același fel umorul francezilor de la Charlie Hebdo. Se întâmplă pentru că subiectul umoristic este de această dată Simona Halep, probabil, cea mai importantă valoare națională a momentului.

Iar a doua, la fel ca în cazul caricaturii ce reprezenta trupul neînsuflețit al micuțului Aylan Kurdy, au apărut imediat decodorii de mesaje. De fapt, tu nu vezi ceea ce vezi, sau cel puțin nu înțelegi ceea ce vezi. Întotdeauna, în orice caricatură grotească a celor de la CH, există un mesaj pozitiv pe care însă, doar cei inițiați îl pot pătrunde cu adevărat.    Tu, muritorule de rând, nu ai voie să te simți ofensat, inhibă-ți acest instinct primar, privește și apoi așteaptă să primești o interpretare avizată. Reprezentarea plastică nu e totul.

Leave a comment