În calitate de șofer, mă deranjează când văd echipaje de poliție dotate cu aparat radar, dosite cumva cu doar 50 de metri înainte de ieșirea din localitate. Este frustrant de-a dreptul să parcurgi 2-3 Km în 40-50 de minute, pentru ca imediat ce depășești zona aglomerată să întâlnești un echipaj radar, stând la pândă pentru a-ți sancționa impulsul, sporit în aceste circumstanțe de trafic, de a apăsa pedala mai mult decât îți permite legea.  Cu toate acestea, chiar dacă mi se par totuși niște măsuri forțate, mai ales cea legată de poziționarea radarului cu 50 de metri înainte de ieșirea din localitate, acolo unde nu mai există pericole reale, iar majoritatea șoferilor apasă pedala la vederea indicatorului de ieșire din localitate, chiar și în astfel de cazuri acestea au acoperire legală, singurul aspect care contează.

Aș fi ipocrit să afirm că circul numai cu viteza legală. Dimpotrivă, aș putea spune. Pierzând zilnic aproximativ trei ore din viață la volan, duc o luptă interioară serioasă pentru a-mi tempera piciorul pe pedala de accelerație.

Infrastrucura precară este un fapt în România, avem foarte puțini kilometri de autostradă, iar starea lor nu este cea mai bună. Nu pot să nu amintesc faptul că cei șase kilometri care ar trebui să lege autostrada A3 de capitală nu sunt gata nici la șase ani de la inaugurarea acesteia. Și dacă și-ar fi propus, guvernul, realizarea unui kilometru pe an și tot ar fi finalizat-o până acum. Însă dacă avem în vedere mentalitatea actualului ministru al transporturilor conform căruia, ar trebui să mulțumim guvernului pentru că nu avem autostrăzi, deci nici salarii mari, pentru că altfel ar fi plecat multinaționalele din țară, către destinații fără autostrăzi și deci cu salarii mai mici, atunci este foarte clar motivul pentru care infrastructura nu reprezintă o prioritate în România. Aceeași este situația și în cazul drumurilor naționale, majoritatea au doar o bandă pe sens (90%), sunt peticite sau pline de gropi, prea puține au sensurile separate, despre lipsa marcajelor rutiere și lipsa de vizibilitatea a indicatoarelor nu mai vorbim. Însă, toate acestea reprezintă doar factori de risc în plus, în nici un caz nu reprezintă factori favorizanți implementării unor prevederi ce vor duce la sporirea vitezei de deplasare.

Legea are ca principal rol reglementarea unei stări de fapt în vederea protejării unei valori importante pentru societate. În cazul legislației rutiere, viața umană și integritatea corporală reprezintă principalele valori protejate, pagubele materiale fiind valorile subsidiare.

În aceste condiții, mi se pare iresponsabilă validarea în parlament, pentru moment la nivelul comisiilor juridice și de transporturi, a unui proiect de lege ce prevede presemnalizarea zonelor în care activează aparatul radar cu o distanță cuprinsă între 500 și 1000 de metri, cumulat cu impunerea  restricției utilizării doar a autoutilitarelor inscripționate și poziționarea acestora în condiții de vizibilitate. Complementar, înțeleg că va fi mărită, prin lege, limita vitezei maxime de deplasare în localități la 70 de km/oră. Fac mențiunea că și legislația actuală permite, pe anumite segmente de drum din interiorul localităților, stabilirea de limite ale vitezei de până la 80 Km/oră, fiind necesar avizul poliției rutiere, vezi art. 49, alin (2) din OUG 195/2002.

Dacă avem în vedere faptul că România ține topul la nivel european în privința numărului de decese survenite în urma accidentelor rutiere, dar și de faptul că principala cauză a producerii acestora este reprezentată de viteza excesivă, vom constata că măsura este anacronică, inițiatorii și susținătorii proiectului ne fiind ancorați realității din teren.

Efectele presemnalizării aparatelor radar sunt ușor previzibile, dacă ținem cont de faptul că tocmai incertitudinea este la momentul de față factorul care-i temperează pe vitezomani. Practic, echipajele auto cu radar și chiar polițiștii dotați cu dispozitive tip pistol radar, vor îmbrăca forma radarelor fixe, a căror prezență este cunoscută de oricine, iar șoferii nu vor mai avea altă grija decât să observe panourile de avertizare. Este ca și cum șoferul autobuzului ar fi obligat să anunțe de cu două stații înainte, prezența controlorilor de bilete.

Mă întreb, ce urmează? Ce proiecte geniale ne mai rezervă membrii actualului legislativ? Poate că spionii și procurorii ar trebui să poarte în piept ecusoane semnificând instituția căreia îi aparțin, raziile poliției ar trebui anunțate în presă cu cel puțin 24 de ore înainte de a avea loc.  Sau, poate că flagrantul nu ar mai trebui luat în considerare întrucât făptașul s-ar afla în imposibilitatea de a prevede prezența oamenilor legii la locul și momentul faptei.

Pur și simplu, singura grijă a actualei conduceri este de a le crea călcătorilor de lege niște circumstanțe acceptabile, niște portițe care să le asigure sustragerea răspunderii.

Găsiți aici și verisunea publicată pe republica.ro.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s