CONSUMATOR FINAL ȘI CONTRIBUABIL, CEA MAI TRISTĂ COMBINAȚIE

CONSUMATOR FINAL ȘI CONTRIBUABIL, CEA MAI TRISTĂ COMBINAȚIE

Am învățat, din experiența de viață de până acum, că e destul de rău să fii consumator final. De fapt, în piață, aceasta este cea mai nasoală calitate comercială pe care o poți avea. Când se devalorizează moneda națională, toți actorii din economie își pun imediat în acord prețurile. Când crește prețul combustibilului, la fel. Și brusc nimeni nu mai are stocuri de marfă achiziționată în condițiile anterioare de costuri. Atunci când se întâmplă invers, adică se apreciază moneda națională, sau scade prețul combustibilului, inerția prețurilor este mult, mult mai mare. Afli atunci că toți și-au făcut stocuri atunci când costurile erau mai mari. Niciodată, dar niciodată, nu am auzit un comerciant spunând că va suporta el pierderea. Ghici cine le suportă pe toate? Consumatorul final. Fiind capăt de linie el le încasează, fiind la nivel practic supapa economiei. Iar atunci când acesta este și salariat, nu poate nici reduce șocul prin creșterea veniturilor, pentru că nu prea am auzit de vreun angajator care să-ți mărească salariul pentru simplul motiv că ți-a crescut costul vieții.

Citind aceste zile despre planul PSD de a schimba radical modul de impozitare, încep să înțeleg că nu e prea bine nici să fii contribuabil. Pare tot mai rău să muncești, uneori să muncești mai mult, să-ți dorești o viață mai bună, un trai mai bun pentru familia, pentru copiii tăi. Iar să fii și corect, să-ți plătești contribuțiile, pare de-a dreptul infam. Nu vreau să fiu înțeles greșit. Ca structură nu sunt în mod categoric, de dreapta. Cred în principiul întrajutorării oamenilor. De aceea formăm o comunitate. Este o chestiune care ține de umanitate, ca cei care pot mai mult să-i sprijine și pe cei care pot mai puțin. Însă, există o limită. Nu cred că cei corecți trebuie să suporte prejudiciul făcut de hoți, nu cred că cei harnici, trebuie să-i ducă în spate pe leneși, pe cei care pur și simplu refuză să muncească. Față de planul PSD îmi fac griji, la modul sincer, pentru viitor. Continue reading “CONSUMATOR FINAL ȘI CONTRIBUABIL, CEA MAI TRISTĂ COMBINAȚIE”

OARE TRADIȚIA ESTE CEA CARE STĂ LA BAZA STRUCTURII FAMILIEI?

OARE TRADIȚIA ESTE CEA CARE STĂ LA BAZA STRUCTURII FAMILIEI?

De câte ori reintră în dezbatere modificarea sintagmei actuale, “între soți”,  cu cea “între un bărbat și o femeie”, în textul articolului 48 din Constituția României, apare și câte un curent de opinie ce duce către o teză falsă . Spre exemplu, săptămâna aceasta a fost rândul unui deputat PNL (Gabriel Andronache, dacă nu greșesc) și a reprezentanților APADOR-CH să introducă o te(a)mă falsă pe acest subiect. Mai exact, aceștia susțin că prin această modificare, se exclude filiația din constituție, iar familia monoparentală își pierde protecția unei norme constituționale, declarând chiar demersul ca fiind împotriva drepturilor femeii. Am auzit tot felul de ipoteze, care mai de care mai aiuritoare, cum că dorita modificare a articolului 48 ar afecta relațiile bunic-nepot, unchi-nepot, între veri și chiar între frați. Când urmărești un obiectiv clar, trebuie să îi tragi de partea ta și pe cei superficiali, pe cei care ori nu au o părere, ori nu-i interesează subiectul. Continue reading “OARE TRADIȚIA ESTE CEA CARE STĂ LA BAZA STRUCTURII FAMILIEI?”

AM FOST CĂLCAȚI DE HOȚI.

AM FOST CĂLCAȚI DE HOȚI.

Da. Sâmbătă seara, în data de 05.11.2016, în intervalul cuprins între orele 18:00 și 19:45, pe când eram plecați de acasă, locuința noastră, aflată într-o zonă ceva mai retrasă a localității Urleta, din județul Prahova, a căzut pradă spărgătorilor, alături de alte cinci case din vecinătatea mai mult sau mai puțin apropiată. Întorși acasă, ne-am găsit lucrurile răvășite, iar din cadrul ușii de la dormitorul copiilor am văzut fereastra și plasa de insecte larg deschise. O imagine pe care, datorită încărcăturii simbolice, greu mi-am scos-o din cap.  Neliniștea mea decurge din faptul că am fost foarte aproape să cedăm insistențelor celor mici de a-i lăsa singuri acasă. Faptul că totuși nu am făcut-o, reprezintă încă un semn că cineva, acolo sus, ne iubește.  Ne-au furat niște bani, destul de puțini, pentru că nu avem obiceiul de a-i ține în casă, dar și verighetele, singurele bijuterii din aur pe care le aveam. Nefiind superstițios, nu mă afectează faptul că ne-au fost sustrase verighetele în exact ziua în care, cu 13 ani în urmă, ni le “montam” oficial pe degete unul celuilalt. Senzaționalul nu stă însă în acest eveniment. Ci în faptul că în următoarele două săptămâni, tot în ziua de sâmbătă, în exact același interval orar, cu același mod de operare, borfașii au spart alte trei locuințe în aceeași zonă, într-o rază de mai puțin de un kilometru. Dat fiind contextul…, sunt oare eu subiectiv dacă presupun că nu-i caută nimeni pe acești tâlhari ?!? Continue reading “AM FOST CĂLCAȚI DE HOȚI.”

GENERAȚIA CELOR NĂSCUȚI “PLICTISIȚI”.

GENERAȚIA CELOR NĂSCUȚI “PLICTISIȚI”.

Părinții noștri ne spun frecvent: “Voi sunteți generația celor care s-au născut obosiți”. Și au, în mare măsură dreptate. Nu am să analizez acum cauzele, însă rezistența la efort fizic, în special la muncă fizică, a celor din generația mea, este mult inferioară față de cea a părinților noștri, ca să nu mai vorbim de bunici. Îmi amintesc în copilărie că bunicul se întorcea de la câmp înainte ca eu să mă trezesc. Iar în rarele ocazii în care am mers cu el la cules de pepeni, omul în vârstă și cu fizic astenic, reprezentat de bunicul meu, mi-a lăsat întotdeauna impresia că poate căra un sac plin cu pepeni pe un umăr, iar sub celălalt braț mă poate duce și pe mine.
Fiind la rându-mi tată a doi băieți, cred că am descoperit și eu o particularitate determinantă a generației ce ne succede, a generației copiilor noștri. Ei sunt generația celor care s-au născut plictisiți. Orice părinte de copil minor știe despre ce vorbesc. De câte ori v-ați auzit în ultimul an copiii plângându-se de faptul că, “s-au plictisit”? Eu îi aud frecvent pe ai mei. Cu cât opțiunile de a-și găsi o ocupație sunt mai multe, cu atât probabilitatea de a se plictisi crește. Ceea ce este un paradox. Ieșirile în parc, la munte, sau la mare, devin și ele foarte repede plictisitoare. Ce-i determină să fie așa? În mare măsură, cred că este vina tehnologiei, a lumii virtuale. Dacă le pui în mână o tabletă, sau un smartphone, plictiseala dispare. Iar ei sunt capabili să NU se mai plictisească până la epuizarea tuturor resurselor organismului. Cei care încă, datorită vârstei, nu sunt captivi rețelelor de socializare, sunt prizonierii diverselor jocuri. Zic prizonieri, pentru că își ghidează întreaga existență în raport cu jocul respectiv. Își fac o hartă a locațiilor ce urmează să fie vizitate împreună cu părinții, în funcție de punctele de acces la internet. Da, au destinații favorite, sau nu, în funcție de această facilitate. Astfel, dacă vor fi entuziasmați de vizita la o mătușă, spre exemplu, să vă gândiți dacă mătușa respectivă are sau nu internet. Știu, e posibil ca voi să nici nu cunoașteți acest aspect, însă ei au în minte o hartă. Nu-și cunosc nici măcar propriul număr de telefon, ce să mai zicem de cel al părinților lor. Cu toate acestea, rețin cele mai complexe parole de rețele wifi. Discuțiile lor cu prietenii, au ca subiect tot jocul respectiv. Parcă nu ar mai avea nimic altceva în comun, ca subiect de discuție. Accesul copiilor noștri la tehnologie începând de la vârste tot mai fragede poate avea beneficii notabile. Însă prezintă și mari pericole. În special pentru sănătate. Atât pentru cea fizică, cât și pentru cea emoțională și psihică. Incapacitatea lor de a mai separa la un moment dat lumea reală de cea virtuală, îi poate împinge la acte reprobabile. Am mai scris despre acest subiect aici.
Împreună cu soția mea, am găsit soluția pentru dependența de tehnologie. Cel puțin pentru moment. Le-am șters jocurile și le-am interzis accesul la tablete până la împlinirea vârstei de 14 ani. Încercăm pe cât putem să le creăm alternative pentru ocuparea timpului.
Totuși, nu am găsit leacul pentru plictiseală. Încă mai căutăm.

 

OMV Petrom Bucharest Half Marathon

OMV Petrom Bucharest Half Marathon

Duminică am participat la OMV Petrom Bucharest Half Marathon, la proba de 10,5 Km individual. A fost o zi perfectă pentru alergare, condițiile meteo fiind aproape perfecte. În aceste condiții am reușit să-mi depășesc recordul personal pe  10 km cu un minut, realizând un timp de 52 minute și să ocup o decentă, zic eu, poziție 283 din 2433 de participanți. Continue reading “OMV Petrom Bucharest Half Marathon”

CONSPIRAȚIA ÎMPOTRIVA PACIENTULUI.

CONSPIRAȚIA ÎMPOTRIVA PACIENTULUI.

În septembrie 2015 am scris aici despre  proiectul de lege privind obligativitatea vaccinarii, dezvoltat de Ministerul Sănătății, revoltat fiind de prevederea ce dorește inculparea părinților care refuză vaccinarea copiilor, sub acuzația de  “rele tratamente aplicate minorului“. Îmi manifestam atunci dezacordul față de impunerea vaccinării prin forța represivă a legii penale și nu ca urmare a convingerii personale, dobândite prin argumentație științifică, sau măcar statistică. Practic, statul hotărăște ce este bine pentru tine, lipsindu-te de dreptul fundamental de a dispune de propria persoană. Continue reading “CONSPIRAȚIA ÎMPOTRIVA PACIENTULUI.”

MĂ NUMESC SEBASTIAN GHIȚĂ, AM 37 DE ANI ȘI DOI COPII…

MĂ NUMESC SEBASTIAN GHIȚĂ, AM 37 DE ANI ȘI DOI COPII…

“MĂ NUMESC SEBASTIAN GHIȚĂ, AM 37 DE ANI ȘI DOI COPII…”

Așa și-a început deputatul cercetat penal, pledoaria în fața propriilor colegi.

Ascultând această introducere, primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost “Vă las pe dvs să decideţi dacă începând de mâine voi putea sau nu să continui această procedură de adopţie alături de soţia mea şi dacă fiul meu va avea o familie”, declarație care-i aparține stimatului domn Rizea Cristian și pe care a folosit-o în același for legislativ, sau judecătoresc pentru că nu îi mai este foarte clară vocația. Continue reading “MĂ NUMESC SEBASTIAN GHIȚĂ, AM 37 DE ANI ȘI DOI COPII…”