O parte a propagandei din aceste zile susține că sunt doar câteva state care mai incriminează penal abuzul în serviciu, că acesta se sancționează în general în civil/administrativ (sunt curios dacă Direcția pentru Protecția Copilului Teleorman s-a constituit, sau se va constitui vreodată parte civilă în dosarul angajărilor fictive, în contextul în care prejudiciul a fost confirmat în instanță), corupția nu se rezumă la abuzul în serviciu, că ar trebui să facem mai multă prevenție și că, în final, țara are și alte priorități.
În plus, cei care acum îi plâng pe umăr lui Liviu Dragnea, au și alte variante. Contribuabili fiind, s-au săturat să plătească despăgubiri la CEDO pentru “abuzurile din justiție”. Știți, pe filiera Macovei, Kovesi, Iohannis, Statul Paralel, Soros, etc.

Ceea ce se prefac acești oameni a nu înțelege, este faptul că orice lege are niște caracteristici destul de bine definite. În primul rând, este opozabilă tuturor. În al doilea rând, produce efecte doar atâta timp cât se află în vigoare.
Acesta este înțelesul justiției. Toți suntem egali în fața legii doar atunci când o respectăm și mai ales doar atunci când toți răspundem în mod egal pentru încălcarea ei.
Altfel spus, putem pleca de la premiza că forma actuală a abuzului în serviciu nu este bună. Putem chiar să spunem că este greșită. Adică putem presupune că nu este nici o problemă ca niște persoane care sunt angajate la o direcție de protecție a copilului, spre exemplu, deci plătite din bugetul statului, să presteze de fapt pentru un partid oarecare, cu buna știință și îngăduința șefului de județ.
Cu toate acestea, această formă a abuzului în serviciu era legea în vigoare, adică făcea parte din dreptul pozitiv în momentul în care Liviu Dragnea și ceilalți condamnați din dosar au comis faptele.
Șeful Camerei Deputaților nu susține, că definiția abuzului în serviciu este păguboasă, din postura unui pasionat de drept penal care a descoperit o hibă pe care dorește s-o îndrepte, nu se află nici în postura celui care-i compătimește pe “cei care au pătimit în mod nedrept pentru comiterea acestei fapte penale”, Liviu Dragnea o face din postura de persoană care a comis cu bună știință această faptă în timp ce ea era opozabilă tuturor, cunoștea foarte bine întinderea consecințelor cărora se expune, iar acum este și condamnat pentru fapta respectivă. Aceasta este postura în care se află acum Liviu Dragnea.
De fapt, nerespectarea legii te pune într-o situație avantajoasă în raport cu ceilalți membri ai societății care înțeleg să se conformeze legii, prin faptul că-ți oferă o libertate mai mare de acțiune. De acest lucru a beneficiat Liviu Dragnea. A făcut o mulțime de bani în acest fel, iar acum, când faptele i-au fost dovedite și a fost condamnat și-a determinat subordonații să schimbe legea pentru a nu fi sancționat. Acesta este statul paralel și nimic altceva.
Referitor la CEDO, cei care câștigă procese împotriva statului român o fac pentru că nu au avut parte de un proces penal corect, pentru că nu le-a fost asigurat accesul la justiție prin culpa instanțelor de judecată în fața cărora și-au susținut cauzele. În niciun caz nu vor câștiga procese la CEDO niște infractori condamnați în România pentru că au comis niște fapte prevăzute și sancționate, la momentul comiterii, de către codul penal român.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s