De câte ori reintră în dezbatere modificarea sintagmei actuale, “între soți”,  cu cea “între un bărbat și o femeie”, în textul articolului 48 din Constituția României, apare și câte un curent de opinie ce duce către o teză falsă . Spre exemplu, săptămâna aceasta a fost rândul unui deputat PNL (Gabriel Andronache, dacă nu greșesc) și a reprezentanților APADOR-CH să introducă o te(a)mă falsă pe acest subiect. Mai exact, aceștia susțin că prin această modificare, se exclude filiația din constituție, iar familia monoparentală își pierde protecția unei norme constituționale, declarând chiar demersul ca fiind împotriva drepturilor femeii. Am auzit tot felul de ipoteze, care mai de care mai aiuritoare, cum că dorita modificare a articolului 48 ar afecta relațiile bunic-nepot, unchi-nepot, între veri și chiar între frați. Când urmărești un obiectiv clar, trebuie să îi tragi de partea ta și pe cei superficiali, pe cei care ori nu au o părere, ori nu-i interesează subiectul.

Redau acum cele două forme ale alineatului 1 al articolului 48 din Constituția României, atât pe cea actuală, cât și pe cea care ar rezulta în urma modificării, așa cum a fost propusă.

Forma actuală: Art. 48(1) “Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”

Forma propusă: Art. 48(1)„Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

Am evidențiat, prin formatare bold , diferențele. Vă întreb acum, de ce protecție constituțională suplimentară se bucură în prezent femeia și nu se va mai bucura după o eventuală adoptare a acestei modificări? Iar dacă susținătorii drepturilor femeii, consideră că nici actuala formă nu-i asigură femeii drepturile constituționale ce i se cuvin, le adresez alte două întrebări. Care sunt, în prezent efectele negative ale acestui “viciu constituțional”? Mai exact, ce consecințe negative se răsfrâng asupra femeii? Iar a doua, care ar fi formularea corectă, fără echivoc, pe care ar propune-o ei, formulă care nu ar mai fi împotriva drepturilor femeii?

Este esențial de remarcat faptul că articolul 48, prin alineatul 1, se referă la întemeierea familiei și nu la parcursul ulterior al acesteia. Deci statuează asupra modului în care aceasta ia ființă, recunoscând o stare de fapt, întrucât familia pretinde existența unor legături de sânge și nu se poate întemeia, adică lua ființă, debuta, funda, decât prin căsătoria unui bărbat cu o femeie. Ceea ce este și logic, întrucât doar o relație cu potențial anatomic fertil poate genera și celelalte relații de rudenie, pe care le văd acum amenințate domnul deputat Andronache și reprezentanții APADOR-CH, în speță filiația și cele ulterioare pe linie orizontală. Deci, ca o consecință a limitărilor ce țin de anatomia omului, familia nu poate debuta altfel, decât prin căsătoria unui bărbat cu o femeie. Iar cuplurile care dau naștere unor copii, chiar dacă nu sunt căsătorite de drept, sunt căsătorite de fapt. Practic nu poți construi un arbore genealogic în alt fel, fără această bază, întemeiere. Așa cum am scris deja, parcursul ulterior al familiei nu este tratat și nici afectat. Realitatea face ca unele căsătorii să înceteze, de drept, prematur prin divorț, iar restul de fapt, prin decesul unuia dintre soți. Articolul 48, nici în forma actuală, nici în cea în care urmează a fi modificat, nu prevede încetarea celorlalte legături ce au apărut ulterior căsătoriei. Este o teză falsă. Textul constituției nu face altceva decât să consacre o stare de fapt și nu impietează prin asta nimănui. Cât privește pretenția unor femei că ar avea dreptul de a crește singure un copil, acestea ar trebui să ia în considerare faptul că, în virtutea unui alt drept, superior, ce prevalează inclusiv constituției,  este dreptul primordial al copilului de a fi crescut de doi părinți, de un bărbat și o femeie, cei prin contribuția exclusivă a cărora a venit la viață. Acest drept își are originile în designul uman, în modul în care a fost configurată ființa umană. Este adevărat că în lumea modernă, ne jucăm cu genetica, fapt discutabil din punct de vedere etic în anumite aspecte, însă nu trebuie să uităm că, în mod esențial, orice ființă umană venită la viață are dreptul de a-și cunoaște părinții din care provine și în mod natural dreptul de a fi crescut și educat de aceștia. Trăim într-o lume imperfectă și acest lucru nu se întâmplă întotdeauna la modul practic, însă dreptul rămâne. Este adevărat și faptul că nașterea multor copii îi găsește pe aceștia cu un singur, sau chiar fără părinți ( încă mai mor mame în timpul sau ulterior nașterii), dar ca societate și ca stat, este importantă poziția adoptată.

Întorcându-mă la demersul de modificare a articolului 48 din constituție, să nu ne mai dăm după deget, scopul lui este de a bloca o ulterioară legiferare a căsătoriilor între persoane de același sex. Nu este un scop ocult al inițiatorilor, este unul declarat. Iar adoptarea acestei modificări constituționale, nu impietează nici unei eventuale legiferări ulterioare, la nivel organic, a unor parteneriate civile, din moment ce acestea, repet, din punct de vedere anatomic/fizic, nu au de a face cu întemeierea unei familii. Deci, se afirmă în mod fals, că s-ar interzice parteneriatele civile.

 Cu ceva timp în urmă, judecătorul Cristi Danileț, distribuind articolul de mai jos, articol ce se referă la egalitatea în drepturi a cuplurilor de același sex, a scris că, “poate e timpul să iasă și România din Evul Mediu“. Având în vedere că sunt interesat, la modul sincer, de optica unui judecător în această materie, dar și pentru deosebitul respect pe care i-l port domnului judecător pentru implicarea activă în educație și în general în viața comunității, l-am întrebat civilizat, dacă consideră că vechimea unei cutume poate reprezenta, în lipsa unor alte argumente pertinente, un motiv suficient pentru înlăturarea ei. Spre neplăcuta mea surprindere, acesta s-a simțit ofensat de întrebarea mea, a refuzat să răspundă “sec” “provocării” mele, dar mi-a spus că lucrează la un material mai amplu pe acest subiect. I-am spus că aștept cu nerăbdare să-l citesc și i-am mulțumit. Nu știu când are să apară materialul respectiv, cert este însă că până atunci, din nefericire, domnul Danileț face tot felul de postări ironice pe temă, fără a se lansa în dezbateri bazate pe argumente, fie ele juridice, sau filozofice.

 

Iar în final, l-am auzit cu câteva săptămâni în urmă pe domnul Cristian Tudor-Popescu vorbind pe tema viitoarei poziții a României în noua structură a UE, aici, începând cu minutul 8:50,  sugerând cumva că dacă românii vor modifica articolul 48 din constituție în sensul dorit, reprezentanții UE ne vor zice la un moment dat, vreți familie formată dintre un bărbat și o femeie, atunci stați acolo, la voi acasă, căci aici nu mai aveți ce căuta. Să presupunem că ar fi așa și că UE ne-ar cere să alegem între prezența în UE și acceptarea unor condiții de acest gen, făcând și precizarea că acestea nu au fost inițiale, de aderare ( cel puțin mie, când am fost chemat la referendum pentru aderarea la UE, nu mi s-a spus că va fi necesar să accept lucruri care ar putea contraveni conștiinței mele), ce ar trebui să alegem în acest caz? Uniunea Europeană este, în sine o organizație bună. A creat ceva stabilitate pe continent, un soi de coeziune umană, deși sunt și multe frustrări, mai ales în rândul populației țărilor dezvoltate, a favorizat mobilitatea populației, forței de muncă și a bunurilor. Ce să mai vorbim? A creat noi oportunități de care beneficiem cu toții.  Dar, ce ar trebui să fac atunci când sunt pus în fața alegerii între o opțiune care-mi conferă niște câștiguri pe latură materială, dar este contrară conștiinței mele și o a doua opțiune care este conformă conștiinței mele dar mă privează de beneficiile materiale? Mai concret, l-aș întreba de domnul Tudor-Popescu, ce ar trebui să votez la referendumul de modificare a articolului 48 din constituție, ținând cont de faptul că sunt conștient că familia se poate întemeia doar prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie, așa cum am argumentat mai sus? Personal, nu pot vota împotriva conștiinței mele. Și pentru că tot îi plac domnului Tudor-Popescu reducerile la absurd, am să folosesc și eu una. Ce ar trebui să facem noi, ca români, dacă UE ne va cere, prin absurd, la un moment dat să legalizăm, spre exemplu, pedofilia, sau zoofilia? Întreb întrucât și acestea sunt practici sexuale întâlnite în societatea modernă? Oare în asta constă adaptarea legislației la schimbările din societate? Acesta să fie oare cursul normal al societății umane? Sunt întrebări la care trebuie să răspundem fiecare în parte.

În altă ordine de idei, nu împărtășesc valul de ură îndreptată împotriva persoanelor care au ales stilul de viață homosexual. Cu atât mai mult cu cât cei care se manifestă astfel se consideră persoane religioase. Sunt semenii noștri, oameni ca toți ceilalți, iar fiecare om are dreptul de a decide în ceea ce-l privește. Pur și simplu, homosexualitatea este o problemă personală. Din partea mea, homosexualii se bucură de același respect și tratament ca și heterosexualii. Nu cred nici că există vreo legătură între o eventuală legiferare a parteneriatelor civile și evoluția natalității. Nu e ca și cum niște persoane s-ar implica acum în relații heterosexuale pentru că nu sunt reglementate celelalte. Aceasta este o temă falsă din cealaltă partidă. De principiu, cred că este ok inițiativa legiferării parteneriatului civil, pentru a le conferi acestor oameni drepturi civile.  Însă sunt niște aspecte pe care trebuie să le aibă în vedere inițiatorii acestui demers. Dacă am decis că nu e necesar ca cei doi să fie de sex opus, cine spune care e limita până la care poate merge parteneriatul? Adică, de ce doi? De ce nu patru? Trebuie să existe neapărat raporturi sexuale între ei, sau pot semna un parteneriat civil orice persoane care doresc asta? Ce facem cu amantul căsătorit care vrea un parteneriat civil cu amanta, sau invers? Răspunsurile la aceste întrebări trebuie argumentate temeinic.

Repet acum întrebarea din titlu, ca un om simplu, cu gândire medievală. Oare tradiția este cea care stă la baza structurii familiei?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s