Ieri dimineață, aflându-mă în mașină, pe drumul ce leagă orașul Cîmpina de București, am auzit în câteva rânduri la buletinele de știri de la radio despre un urs aflat în centrul orașului Sibiu. Din informațiile prezentate, mi-am format următoarea imagine. Un urs de mari dimensiuni se plimbă, de trei ore, nestingherit prin centrul orașului Sibiu, punând în pericol copiii aflați în drumul lor spre școală. Pe la ora opt și douăzeci de minute am aflat, tot de la radio că, întrucât tranchilizarea ursului a eșuat, iar un urs rănit devine foarte periculos, autoritățile nu au avut altă soluție decât să-l împuște. Bazându-mă pe aceste informații m-am liniștit și am fost convins că a fost luată cea mai bună măsură, dată fiind periculozitatea prezenței unui urs într-un oraș. Buna intenție a reprezentanților statului am prezumat-o dat fiind faptul că au încercat tranchilizarea lui. Punct.Ulterior însă, ajuns în fața calculatorului, începând să am acces și la conținut media (foto și video), pe măsură ce vedeam mai mult, opinia mea se schimba radical. M-am așteptat să văd un urs cel puțin indiferent, dacă nu chiar agresiv, periclitându-i pe sibieni. Însă am văzut, în imaginile filmate, un pui de urs hăituit de zeci de oameni, încercând cu disperare și până la epuizare, să iasă din câmpul lor vizual. Expresia “s-au strâns ca la urs”, este edificatoare pentru situația de ieri. Nu cred că există o situație mai potrivită ce ar putea fi descrisă de ea. Faptul că puiul de urs era slăbit fizic, până la limita epuizării se vede clar atunci când abia mai reușește să se cațere înspre coama unei case, dar și în momentele premergătoare execuției, pentru că da, a fost executat. Finalul întâmplării, pe lângă tragicul lui, are și o doză mare de grotesc. Ursul este împușcat mișelește, pe la spate, atunci când încearcă fără succes escaladarea unui gard de beton, înregistrarea momentului aici. Este de bun simț să apreciezi că momentul împușcării era și cel mai potrivit pentru tranchilizare. Ceea ce s-a întâmplat ieri în Sibiu a fost un act de vânătoare în cel mai pur sens al cuvântului, prin hăituirea victimei urmată de execuție. Ne lipsește empatia, iar cel care a  apăsat trăgaciul este un ticălos. Mă simt jenat.

Suntem isterici și irascibili. Nu ne putem adapta comportamentul, situației. Și da, o mare vină pentru această situație o poartă acel segment de presă ahtiat după rating, care deformează cu bună știință adevărul, pentru a stârni curiozitatea și click-ul. Presa care dă titluri alarmiste, sau care nu au nici o legătură cu subiectul, dar care stârnesc curiozitatea. Ritmul vieții generației noastre este extrem, iar astfel de titluri, de genul celor din titlul ce însoțește aceste rânduri, nu fac decât să înrăutățească și mai mult situația. Prezentarea deformată a realității creează isterii și reacții inadecvate, care pot genera tragedii. Este o lipsă totală de deontologie.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s