Părinții noștri ne spun frecvent: “Voi sunteți generația celor care s-au născut obosiți”. Și au, în mare măsură dreptate. Nu am să analizez acum cauzele, însă rezistența la efort fizic, în special la muncă fizică, a celor din generația mea, este mult inferioară față de cea a părinților noștri, ca să nu mai vorbim de bunici. Îmi amintesc în copilărie că bunicul se întorcea de la câmp înainte ca eu să mă trezesc. Iar în rarele ocazii în care am mers cu el la cules de pepeni, omul în vârstă și cu fizic astenic, reprezentat de bunicul meu, mi-a lăsat întotdeauna impresia că poate căra un sac plin cu pepeni pe un umăr, iar sub celălalt braț mă poate duce și pe mine.
Fiind la rându-mi tată a doi băieți, cred că am descoperit și eu o particularitate determinantă a generației ce ne succede, a generației copiilor noștri. Ei sunt generația celor care s-au născut plictisiți. Orice părinte de copil minor știe despre ce vorbesc. De câte ori v-ați auzit în ultimul an copiii plângându-se de faptul că, “s-au plictisit”? Eu îi aud frecvent pe ai mei. Cu cât opțiunile de a-și găsi o ocupație sunt mai multe, cu atât probabilitatea de a se plictisi crește. Ceea ce este un paradox. Ieșirile în parc, la munte, sau la mare, devin și ele foarte repede plictisitoare. Ce-i determină să fie așa? În mare măsură, cred că este vina tehnologiei, a lumii virtuale. Dacă le pui în mână o tabletă, sau un smartphone, plictiseala dispare. Iar ei sunt capabili să NU se mai plictisească până la epuizarea tuturor resurselor organismului. Cei care încă, datorită vârstei, nu sunt captivi rețelelor de socializare, sunt prizonierii diverselor jocuri. Zic prizonieri, pentru că își ghidează întreaga existență în raport cu jocul respectiv. Își fac o hartă a locațiilor ce urmează să fie vizitate împreună cu părinții, în funcție de punctele de acces la internet. Da, au destinații favorite, sau nu, în funcție de această facilitate. Astfel, dacă vor fi entuziasmați de vizita la o mătușă, spre exemplu, să vă gândiți dacă mătușa respectivă are sau nu internet. Știu, e posibil ca voi să nici nu cunoașteți acest aspect, însă ei au în minte o hartă. Nu-și cunosc nici măcar propriul număr de telefon, ce să mai zicem de cel al părinților lor. Cu toate acestea, rețin cele mai complexe parole de rețele wifi. Discuțiile lor cu prietenii, au ca subiect tot jocul respectiv. Parcă nu ar mai avea nimic altceva în comun, ca subiect de discuție. Accesul copiilor noștri la tehnologie începând de la vârste tot mai fragede poate avea beneficii notabile. Însă prezintă și mari pericole. În special pentru sănătate. Atât pentru cea fizică, cât și pentru cea emoțională și psihică. Incapacitatea lor de a mai separa la un moment dat lumea reală de cea virtuală, îi poate împinge la acte reprobabile. Am mai scris despre acest subiect aici.
Împreună cu soția mea, am găsit soluția pentru dependența de tehnologie. Cel puțin pentru moment. Le-am șters jocurile și le-am interzis accesul la tablete până la împlinirea vârstei de 14 ani. Încercăm pe cât putem să le creăm alternative pentru ocuparea timpului.
Totuși, nu am găsit leacul pentru plictiseală. Încă mai căutăm.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s