Dacă în trecut se delimitau cumva, măcar de ochii lumii, de penalii din partid, anul acesta, marile partide politice, au ales să defileze cu aceștia propunându-i și susținându-i în cele mai variate funcții.  Parlamentul încearcă, nu de ieri sau de azi, să dezincrimineze corupția sub toate formele ei, inventează noi tipuri de imunități, toate centrate către sfera de infracționalitate specifică zonelor lor de influență. Atacurile împotriva legii penale au loc periodic. Cererile procurorilor de ridicare a imunității unor parlamentari sau miniștrii, sunt validate selectiv de membrii celor două camere, probabil în funcție de impactul avut, asupra grupului de interese, de o eventuală arestare preventivă a celui vizat.

Parlamentarii și-au votat pensii speciale, asigurându-și bătrânețile cu până la 1000 Euro/lună  pentru 3 mandate , adică pentru doar 12 ani de muncă. Asta se întâmplă în contextul în care, conform Institutului Național de Statistică, pensia medie în România este de aproximativ 200 Euro/lună pentru un stagiu de cotizare complet, adică pentru 35 de ani, adică pentru o perioadă de cotizare 3 ori mai mare. Se încearcă același lucru și pentru primari și pentru șefii consiliilor județene.

Aceștia sunt reprezentanții actualei clase politice, aceia care în urma rezultatului neașteptat al scrutinului prezindențial din 2014 au afirmat la nivel de lideri politici, că au înțeles mesajul venit dinspre  populație, propunându-și public reforma și o conformare față de voința publică. Aceia care au declarat că vor acorda tot sprijinul procurorilor în lupta anticorupție și care, sporadic, au afirmat că nu se pot constitui în zid în fața actului de justiție. Ce a rezultat după doi ani? Rămâne să constatăm fiecare în parte, după propria-i percepție.

Și acum să ne întoarcem la noi, la electorat căci este anul nostru. Ciclic, la patru ani, responsabilitatea pentru mersul țării cade în mâinile noastre. La cei preponderent nemulțumiți, cei care vor schimbarea în bine, dar care în același timp nu vor să fie parte din ea. La cei care reclamă problemele dar care speră în mod nejustificat ca acestea să se rezolve de la sine, ca-ntr-un ciclu automatizat ce nu dă rezultatul dorit și la care te uiți fără intervenție sperând că la un moment dat se va întâmpla o minune.

Presa națională, așa criticată cum este, a început o campanie de aducere în atenția publică a candidaților penali, vezi adevărul.ro. S-au lansat inclusiv dezbateri publice la radio pe această temă. Am ascultat-o pe cea moderată de Moise Guran la Europa FM.

Se pare că există o dilemă majoră printre electori. “Ce  facem cu candidații care au fost prinși furând, dar care au făcut și ceva treabă în comunitățile în care au mai activat?” Adică, acei primari în exercițiu, suspendați, arestați, sau de ce nu, chiar condamnați și deținuți, dar care “au dat și la oameni”. Pentru această concepție este elocventă imaginea lui George Becali care, după ce a prejudiciat masiv bugetul public, adică al nostru al tuturor, împarte câteva hârtii de 100 Euro prostimii. La ce concluzie ajung unii dintre semenii nostri? Este un bun creștin. O fi furat și el, că toți fură, dar el dă și la oameni. Este îngrijorător faptul că la nivel de societate am început să acceptăm corupția și infracținea în general, ca făcând parte din mersul normal al lucrurilor.

“Corupția ucide “!  S-a  strigat cu doar șase luni în urmă. Corupția, chiar dacă nu ia întotdeauna forma unei tragedii, sau a unei crime, produce întotdeauna un prejudiciu societății, material sau pecuniar. Potențialul criminal al corupției există. Accidente se pot întâmpla chiar și atunci când respecți regulile. Totuși, riscul producerii unuia crește proporțional cu importanța și numărul regulilor încălcate. Iar corupția despre asta este. Despre un funcționar care, în schimbul unor foloase, nu-și îndeplinește obligațiile la nivelul standardelor de calitate impuse de lege. Citeam o declarație a președintelui Asociației Colectiv care afirma despre fostul primar al sectorului 4 că “este singurul primar sub mandatul căruia s-a petrecut o astfel de tragedie“. Serios? Am curajul să afirm că acest fel de incident putea avea loc în orice sector, oraș, comună, sau sat din România. Popescu Piedone nu are nimic special față de alți foști sau actuali primari. Când nesocotești legea, regulile și bunul simț, lăsând totul pe seama hazardului, tot hazardul va fi cel care alege unde lovește. Iar de această dată hazardul a ales sectorul în care Piedone era primar. Ceea ce se pare că nu au înțeles membrii acestei asociații este că respectarea regulilor face diferența dintre nevinovăție și culpă sau vinovăție. Înțeleg că după ce Piedone și-a anunțat intenția de a candida, foarte mulți dintre cei afectați în urma tragediei s-au arătat indignați de acest fapt, motiv pentru care inclusiv au pichetat parchetul reclamând o tergiversare a dosarului, cerând deci urgentarea trimiterii în judecată a fostului primar. Mă întreb eu, oare acești oameni au idee cam cât stă un dosar penal pe la procuratură? Au luat în calcul complexitatea cauzei de față?  Sau vor prioritate față de ceilalți? Sunt și eu implicat activ în două dosare penale, în calitate de reclamant. Dosare relativ simple, cu probele pe masa procurorilor. Cu toate acestea, unul a fost trimis în judecată abia după 5 ani, iar cel de-al doilea are foarte curând patru ani de când se află la procurori. Vă mărturisesc faptul că nu mi-a trecut prin cap nici o clipă să pichetez parchetul pentru acest motiv. Când am observat că cercetările trenează, am uzat de dreptul legal de a face plângere pentru tergiversarea dosarului. Dacă la rându-ți nu respecți regulile, ce autoritate morală mai să judeci? Adică, el se face vinovat pentru că nu a respectat legea, a comis un abuz de autoritate. Iar tu, cel care pui presiune pe justiție, subminându-i autoritatea, comiți un abuz mult mai grav, nejustificat într-un stat de drept în care ai acces la justiție prin căi ordinare și extraordinare.

Dacă te afli în fața dilemei, de a-l vota sau nu pe actualul sau fostul primar, cunoscând despre el că este cercetat, arestat, condamnat, deținut, sau chiar eliberat din penitenciar, dar care a și făcut diverse lucruri pozitive pentru comunitatea locală, vreau să-ți spun doar două lucruri. Și Piedone a făcut în Sectorul 4 lucruri pentru care a fost și încă este apreciat, acestea i-au și adus un al doilea mandat cu un zdrobitor procent de peste 80%. Iar al doilea lucru pe care vreau să ți-l spun este că primarul este mandatarul celor care-l votează, adică și al tău. Ceea ce înseamnă că îndeplinește acte administrative în numele tău, deci tu ești responsabil moral de actele lui. Iar faptul că admiți să votezi un penal spune foarte multe despre tine. Lui nu-i purta de grijă, căci va face tot ceea ce știe. Adică va da comunității locale praful de pe tobă, în timp ce el își va face parte la masa celor bogați comițând fapte de corupție. Iar tragediile vor fi în continuare la cheremul hazardului. Este doar o chestiune de timp, până ce o alta va avea loc. Dar atunci când va avea loc, fie că vei fi sau nu afectat în mod direct, vei avea cu siguranță o conștiință mult încărcată.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s