Speță.

În urmă cu trei ani, un bărbat în vârstă de 47 de ani a fost bătut crunt și abandonat în boscheți, de către polițistul Liviu Andrei Iordache și jandarmul Traian Octavian Dăsculţu. “Acțiunea” organelor a avut loc în condiții de iarna ( 22-23 ianuarie) în orașul Brasov. După două zile de agonie în frig, victima este găsită de un brașovean care trecea prin zonă și care a alertat autoritățile. La patru zile de la momentul spitalizării victima a decedat.

Conform adevărul.ro, cei doi criminali au fost condamnați la câte 3 ani de închisoare cu suspendare, pedepsele definitive fiind stabilite de către Curtea de Apel Brașov. Găsiți aici și sentința dată de Tribunalul București, sentință ce nu a fost foarte mult “modificată” în apel.

Astfel, instanța îi găsește pe cei doi funcționari publici vinovați de comiterea a două infracțiuni, purtare abuzivă și loviri cauzatoare de moarte. Întrucât în timpul scurs de la comiterea faptelor și până la darea sentiței a survenit intrarea în vigoare a noului cod penal, inculpații au fost judecați după legea cea mai favorabilă lor, adică după Codul Penal din 1969.

Chiar și după vechiul cod penal, faptele NU se califică din punct de vedere legal pentru condamnări cu suspendare. CONFORM LEGII PENALE ROMÂNE, PEDEPSELE NU PUTEAU COBORÂ PÂNĂ LA LIMITA CONDAMNĂRII CU SUSPENDARE.

Suspendarea pedepsei se poate dispune numai pentru condamnări ce NU depășesc 3 ani de închisoare, vezi art. 81 alin a) CP. Iar, conform codului penal din 1969, purtarea abuzivă exercitată prin vătămarea corporală gravă de către un funcționar public, limitele pedepselor sunt între 3 și 12 ani, timp în care pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, limitele pedepselor sunt între 5 și 15 ani. Chiar luând în considerare eventuale circumstanțe atenuante, reținute în beneficiul făptuitorilor, pedeapsa pentru lovituri cauzatoare de moarte nu putea scade conform art. 76 CP alin b, sub 4 ani. Ținând cont de existența concursului de infracțiuni, instanța a dispus executarea pedepsei celei mai mari, adică 3 ani de închisoare, pedeapsă ce nu are acoperire legală, chiar și în contextul unor circumstanțe atenuante.

În altă ordine de idei, ce circumstanțe atenuante poți găsi în folosul a doi funcționari publici, polițist și jandarm, funcționari care au obligația de a veghea la respectarea legii și la garantarea ordinii publice, dar care au snopit în bătaie un om (faptă ce nu se regăsește în   “arsenalul” de măsuri coercitive puse la dispoziția acestora), pe care l-au abandonat în frig și de a cărui situație nu s-au mai interesat ulterior, acesta sfârșind după două zile de agonie și alte patru de spitalizare? 

Două instanțe, între care o curte de apel, au decis că acești doi criminali pot rămâne în libertate. Observ că parchetul a făcut la rându-i apel. Sunt foarte curios, care au fost motivele de apel și ce a decis instanța față de acestea.

Deși nu se face nicăieri vreo mențiune la acest fapt, îndrăznesc să presupun că victima era un om al străzii. Fac acestă presupunere bazându-mă pe faptul că a fost găsită din întâmplare, nefiind căutată de familie, infracțiunea a avut loc în zona gării, zonă frecventată de oamenii străzii, dar și pe faptul că, singura parte vătămată implicată în procesul penal este Spitalul Județean.

Reprezintă precaritatea victimei o circumstanță atenuantă? Adică, dacă o ființă umană nu are rude, sau nu aduce un beneficiu real societății, o putem stârpi fără a suporta consecințele?

Acești doi criminali, dar și cele două instanțe i-au legitimat prin atitudinea față de lege pe cei care, spre exemplu, ucid prostituate.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s