Am auzit în câteva rânduri la radio reclama produsului Digex de post. Vă mărturisesc faptul că am fost uluit. Digex de post? Există așa ceva? Oare mai înțelege creștinul modern, pentru că aici despre asta este vorba, postul având conotație religioasă, ceva din semnificația sărbătorilor pe care le ține, sau din obiceiurile pe care le are?  Vă veți întreba ce legătură este între suplimentul alimentar menționat și larga dezbatere publică provocată de piesa muzicală “Despre smerenie” a trupei Taxi. Păi are. Pentru că și postul este tot despre smerenie.

Postul nu este un scop în sine, nu este dieta, nu este nici cură de slăbire. Nu este nici despre vreo restricție alimentară. Nu este nici un motiv de îmbuibare în perioada ce-l succedă. Semnificația postului, iar cei care au mai citit prin Biblie știu asta, este în strânsă legătură cu detașarea, măcar pentru un moment de cele lumești și focalizarea atenției către cele spirituale. Este despre abstinență în favoarea contemplării la cele divine. Pe scurt, este despre smerenie.

Excluderea pentru o perioadă de timp din alimentație a aliementelor bazate pe carne, lactate, zahar și altele, , nu are nici un efect din punct de vedere moral, spiritual. Nu este vreo formulă magică în această atitudine. Singurul beneficiu pe care aceasta îl poate avea este asupra stării tale de sănătate. Abstinența nu te face un om mai bun, nu te apropie mai mult de divinitate și nici nu contribuie la apropierea ta de semenul tău, aflat poate în nevoie. Or, în momentul în care omul caută toate modalitățile posibile pentru a-și ușura cât mai mult această perioadă de post, cu tot felul de alimente inventate special, sau, mai recent chiar prin utilizarea de suplimente alimentare, mai putem vorbi atunci despre post? Nu.

M-am întrebat de ce a stârnit această piesă muzicală atât de multă adversitate. Înțeleg că o persoană a mers până într-acolo încât s-a filmat arzând o care ce poartă semnătura scriitorului Mircea Cărtărescu și ulterior a postat clipul pe blogu-i personal, justificându-și gestul prin apariția scriitorului în videoclipul menționat. Haideți să analizăm puțin acest aspect. Un scriitor face următoarea afirmație :”Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici”. Reacția generată de această afirmație constă în incendierea publică (este distribuită pe internet) a unei cărți care aparține scriitorului. Ce înseamnă la nivel simbolic acest gest? Că ești interzis pentru a fi citit, ești interzis pentru a mai scrie. Iar faptul că mulți au ajuns să dea explicații, să se retragă chiar din proiect, mă duce în mod inevitabil cu gândul la perioada inchiziției, perioadă pe care am crezut-o până acum moartă și imposibil de a fi revitalizată. Se pare totuși că m-am înșelat. Astăzi oamenii încă trebuie să-și mai retracteze opiniile.

Atât “participația”, cât și declarația manifest ale domnului Cărtărescu le găsesc minore. Mă întreb ce i s-ar fi întâmplat dacă ar fi avut un gest cu implicații mai profunde.

Îmi amintesc faptul că, într-o discuție cu amicii mai, la scurt timp de la asasinatele din Paris ( Charlie Hebdo), o persoană susținea în mod categoric faptul că “NIMIC, dar nimic, nu justifică recurgerea la violență”. I-am sugerat să fie rezervată față de această afirmație, dându-i următorul exemplu, care mi-a venit pe moment în minte. Cunoscând-o ca fiind o persoană religioasă, i-am cerut să-și imagineze că la o coadă ocazionată de închinarea la moaște, s-ar afla o persoană care face bășcălie pe seama celor care stau la coadă, sau mai rău, pe seama moaștelor. Mi-a răspuns fără să stea pe gânduri. “Ar fi linșat pe loc”. În concluzie, analizăm cu mare ușurătate batjocorirea valorilor ce nu ne aparțin. Însă atunci când este vorba despre valorile noastre, nu mai suntem la fel de lucizi și detașați.

De ce a deranjat atât de mult îndemnul la smerenie? Adică, mă așteptam să deranjeze Patriarhia Română Ortodoxă care, ca instituție urmașă a umilului Hristos, are totuși contract cu Mercedes și până nu de mult folosea antemergător în deplasări, spre exemplu. Dar cum se explică deranjul iscat printre laici? Ei de ce sunt atât de afectați? Păi nici laicilor nu le este prea plăcută noțiunea de smerenie. Unde o mai găsim astăzi în societate? O găsim oare în îmbuibarea dusă la extrem, chiar până la intervenția de urgență a personalului medical,  specifică sărbătoririi nașterii, dar și a morții pe cruce, a Mântuitorului acestei lumi? Nu cred.

Nu, grandomania și trufia nu le sunt specifice doar liderilor politici și religioși. Ne sunt specifice nouă tuturor. Nouă celor care trebuie să avem chiar și doar pentru că mai are altcineva. Nouă celor în cazul cărora totul se rezumă la o goană nebună după a avea cel puțin la fel de mult cât au cei din cercurile noastre apropiate, dacă chiar nu se poate mai mult.

Găsiți smerenia în această atitudine, nu?

Smerenia nu este despre a avea, este despre a fi. Cum? Umil.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s