Circulă zilele acestea pe internet, diverse variante ale băiatului care urinează. Eu am ales cea mai decentă reprezentare. Sunt unele care-l reprezintă urinând pe un kalșnikov. Altele reprezentându-l urinând pe fețele unor teroriști, sau în capul acestora.

Nu aș vrea să mă axez acum pe latura instigatoare iresponsabilă a acestui gest. Totuși nu mă pot abține să nu remarc faptul că ești calificat pentru a instiga în momentul în care ai un răspuns pe măsura amenințării, un antidot. Ceea ce nu e cazul în situația de față. Altfel, ești doar un simplu iresponsabil. Îmi amintesc faptul că după asasinatele de la Charlie Hebdo, răspunsul europenilor a constat tot în niște caricaturi. Au făcut acestea ca atentatele să înceteze? Se pare că nu. Câteva luni mai târziu, la Paris aveau să moară 130 de oameni. Alături de aceste caricaturi, “online-ul” s-a solidarizat prin sintagma “Je suis…”. O formă de empatie care nu te costă nimic și nici nu te obligă.  Îți pui un status de susținere, o imagine de profil asezonată tragediei, doliu, sau steagul țării care a găzduit atentatul și cam asta e tot. Nici această armă se pare că nu i-a descurajat pe teroriși. Îmi imaginez două forțe aflate în conflict. Una are drept simbol un om purtând o centură cu explozibil, iar cealaltă are drept simbol un băiețel care urinează. Pe cine pariați că va învinge la final? Cumva pe cel care răspunde superior cu urină? Acest tip de răspuns îmi seamănă, în cel mai fericit caz, cu celebrul “ține-mă măi că-l bat”, dar să nu cumva să-mi dai drumul.

Dar nu despre asta vreau să scriu, pentru că nu reprezintă fondul problemei.Vreau să remarc faptul că acesată caricatură reprezintă fidel occidentul de astăzi. Teroriștii se aruncă în aer din niște convingeri pe cât de greșite, pe atât de puternice. Să ajungi să-ți programezi meticulos moartea alături de victimele tale, pe care nu le alege decât hazardul, necesită o convingere foarte puternică. De cealaltă parte suntem noi, lumea occidentală care, ce facem? Suntem confruntați cu o problemă extrem de delicată și în același timp de o importanță majoră. Situație care reclamă decizii si acțiuni pe măsură. Însă noi suntem calmi, ba chiar “URINĂM”. Da, ăsta este răspunsul nostru. Urinăm. Pe ce urinăm? Pe cadavrele teroriștilor sinucigași, care sunt acum amestecate cu cele ale unor victime nevinovate? De ce urinăm? Pentru că nu mai avem valori care să ne unească. Înțeleg, cele religioase sunt perimate în secolul științei. În fond, este normal ca fiecare să fie liber a crede ce vrea despre ce este dincolo de moarte. Însă Europa nu s-a clădit doar pe valori religioase. S-a clădit, mai ales în zona occidentală, pe concepte precum egalitatea de șansă, supremația dreptului, limitarea libertăților personale acolo unde încep drepturile celorlalți, pe valori precum echitatea, egalitatea în fața legii, drepturile omului. Uitați-vă în jur și apoi gândiți-vă pentru 5 minute la aceste valori. Mai reprezintă ele lumea occidentală, în contextul în care orice competiție, aparent corectă, are în spate un aranjament prealabil? Fair-play-ul nu mai există nici măcar în competițiile sportive, cele care au consacrat acest concept. Totul se rezumă acum la bani, la verbul “a avea”. Pseudo-valoarea înlocuitoare este EGO-ul. Empatizez cu tine pe rețelele de socializare, însă atât. Dacă te voi vedea pe stradă în suferință, voi trece mai departe nepăsător, nu vreau să mă implic. Sunt prea sensibil. Concept creștinesc de altfel ( vezi Parabola Samariteanului Milos).

Nu avem un răspuns articulat la terorism. Acesta este adevărul. Și este foarte dificil să ai unul în condițiile date. Însă suntem o societate evoluată. O societate care le dă valoare și drepturi, inclusiv teroriștilor. Un astfel de caz îl reprezintă Anders Behring Breivik, un individ care într-o după-amiază a ucis la întâmplare 77 de persoane și căruia i se recunoaște totuși dreptul de a chema statul în judecată pentru că nu mai suportă condițiile de izolare din penitenciar, avocatul acestuia sesizând apariția unor probleme psihice la clientul său. Întrebarea mea este, acum? Acum începe să aibă probleme psihice? Nu e cumva un diagnostic dat tardiv?

Problema noastră este că, asemenea băiețelului gol care urinează, noi am fost goliți de identitate și de valori. Atitudinea noastră este de a ridiculiza orice, adică de a ne pișa pe orice ( să-mi fie iertată exprimarea). Ne-am detonat fundația, ne ridiculizăm și disprețuim valorile și istoria. Nimic nu este mai de preț în societatea occidentală decât libertatea de a te exprima oricum, fără să conteze că aduci atingere valorilor altuia. Pe de altă parte, în mod paradoxal, ne simțim discriminați și doar pentru că ni s-a părut că s-a uitat cineva cu subînțeles la noi. Din moment ce ridiculizăm fără reținere valorile ce aparțin societății noastre, cu atât mai mult le vom ridiculiza pe cele ale altor culturi. Alte culturi? Culturi înțeleg, dar de ce alte? Pentru că noi trăim în multiculturalism, această minciună care ne-a făcut să nu mai știm de unde venim și nici încotro ne ducem. Multiculturalismul în accepțiune europeană nu înseamnă că diferite culturi conviețuiesc în același timp și spațiu în bună înțelegere și în respect reciproc față de valorile celuilalt. Multiculturalism european înseamnă că cineva care și-a strivit valorile și le-a îngropat, poate să-și bată joc de valorile celor care încă mai au așa ceva. Înseamnă să renunți la cultura ta și să îmbrățișezi un mix de NIMIC. Multiculturalismul așa cum este propovăduit înseamnă exact acea uniformizare a individului, pe care am blamat-o în comunism și care se face acum prin alte metode. Poate chiar într-o măsură mai mare. Suntem atât de sensibili cu toții, încât ajungem să ne metamorfozăm din punct de vedere sexual. Totul este unisex astăzi. Iar faptul că simbolul este un băiețel și nu un bărbat… Câtă potrivire în contextul în care societatea actuală nu mai produce bărbați, ci băieței. Adică niște persoane de sex masculin care pe măsură ce se maturizează nu se mai diferențiază categoric de cele de sex feminin, împrumutând tot mai multe aspecte comportamentale, vestimentare și de imagine de la sexul frumos.O fi rău? O fi bine? Timpul va răspunde.

În altă ordine de idei, înțeleg că îi invităm pe teroriști să vină și să se detoneze lângă noi. Noi nu ne temem. Noi urinăm în continuare… pe noi de frică.

Advertisements

One thought on “CARE ESTE RĂSPUNSUL OCCIDENTULUI LA TERORISM?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s