Fiecare dintre noi, avem asupra noastră o cameră foto/video. Astăzi, nici celui mai ieftin model de telefon mobil nu-i mai lipsește această dotare. Sunt utile, nu zic că nu. Este foarte bine că le folosim, uneori, înregistrările lor pot servi cuiva, ca amintire, ca probă, sau de ce nu, în astfel de înregistrări pot fi găsite diverse indicii utile. Totuși, consider că există o limită, dincolo de care  înregistrarea foto sau video ar trebui să fie înlocuită de un alt fel de reacție. Sau, mai bine zis, înregistrarea este o acțiune insuficientă.

Cu câteva zile în urmă, a avut loc în zona Vitan un al doilea accident rutier mortal. Un  autoturism, cel mai probabil scăpat de sub control, a sărit trotuarul și a ajuns în albia râului Dâmbovița. De această dată, în autoturism s-au aflat trei persoane, printre care și un copil de opt ani. Fiind trafic rutier în zonă, s-au oprit la locul accidentului mai multe mașini, ai căror șoferi au asistat impasibili la desfășurarea operațiunilor de salvare. În această mulțime inertă, avea să se evidențieze un singur tânăr, numit Alexandru Puiu. A fost singurul, da singurul, care s-a aruncat în apa rece fără să clipească, și doar grație lui, două dintre victime au fost salvate. Conform declarației voluntarului Alexandru, la locul nefericitului incident se afla o “mulțime” de oameni. Totuși, în afară de agentul sosit la fața locului, până la apariția echipajului SMURD, se pare că un singur alt tânar l-a ajutat de pe mal pe Alexandru. Ceilalți spectatori s-au împărțit în două tabere. Tabăra comentatorilor și tabăra cameramanilor. Așa cum am zis anterior, înregistrările sunt utile în multe situații. Însă, atunci când numărul “cameramanilor ” îl depășește pe cel al salvatorilor, avem o gravă problemă. O problemă nu doar morală sau civică, o problemă de suflet. Am citit mai multe comentarii postate la unul dintre articolele ce i-a fost dedicate, pe merit, tânărului Alexandru Puiu. Erau câteva persoane care îi criticau pe acei gură-cască, ce au asistat inerți la operațiunea de salvare. Însă la fiecare comentariu critic, era o duzină de comentarii venite în sprijinul indiferenților. În mare, toate făceau referire la principiul de bază al salvatorului, principiu care este incontestabil de altfel. Conform acestuia, în orice operațiune de salvare, siguranța salvatorului este primordială oricărui alt obiectiv. “Dacă nu știu să înot, mai bine nu mă bag”, scria una dintre comentatoare. Deși mi-e greu să cred că în acea mulțime de oameni s-a găsit un singur înotător, precizez că în zona respectivă Dâmbovița are cam 150 cm adâncime. Chiar și așa, mi-aș fi dorit ca, în loc să filmeze/fotografieze, martorii oculari să se fi agitat neputiincioși pe marginea râului, reprosându-și faptul că nu pot face prea mult pentru cei aflați în nevoie. Da, neputiința valorează mai mult decât indiferența. În astfel de ocazii arată caracter. Nu-ți cere nimeni să-ți riști viața aruncându-te în apă deși nu știi să înoți. Dar în fața unei tragedii fă ceva! Orice altceva decât să stai și să filmezi, fotografiezi sau să comentezi de pe margine. Implică-te! Gestul tău poate face diferența dintre viață și moarte. Satisfacția pe care acestă realizare ți-o va da ulterior este fără echivalent.  Nu trebuie să o spună un expert salvator, este de la sine înțeles faptul că într-o tragedie, modul în care acționezi în primele momente va face cel mai probabil diferența dintre viață și moarte pentru victime.

De ce să-ți uzi hainele, posibil de firmă, din care cel mai probabil nu vei mai scoate mirosul neplăcut al dâmboviței? Imaginează-ți doar că te afli imobilizat în autoturismul răsturnat în apă. Și în timp ce acesta se afundă, tot așteptând ca în mod miraculos cineva să te scoată de acolo, vezi prin lunetă siluetele impasibile a multor martori oculari. Unii dintre ei, chiar te filmează, pentru a pune pe rețele de socializare ultimele imagini cu tine privind neputiincios prin luneta autoturismului. Ți se pare suficient motiv să depășești limitele propriului confort?

Grație gestului lui Alexandru Puiu, au fost salvate de la moarte două persoane. Un băiat de opt ani și mama lui. Aș vrea să cred că raportul medio-legal nu va concluziona că, indiferența semenilor a fost cauza morții tatălui.

Îl felicităm acum cu toții pe Alexandru pentru gestul lui, însă este suficient? Ce vom face când vom fi  noi înșine în fața unei decizii similare?

Va ajunge oare societatea umană la un nivel de cinism atât de mare încât să ne facem “selfie-uri” cu victimele agonizând printre fiarele contorsionate?

„Nu am făcut chestia asta ca să ies în evidenţă. De ce am sărit în apă? Pentru că aşa e normal. Aşa ar fi trebuit să facă cei din jur, mulţimea. Ăsta ar fi trebuit să fie primul impuls”, spune Alexandru Puiu.

PS: Un caz similar acestuia, este cel în care, la multe luni distanță de la producerea incidentului, un șofer este anchetat, în sfârșit pentru fapta comisă în realitate, adică pentru tentativă de omor.Scena pare a fi avut loc în vara lui 2015, însă acțiunea s-a pus în mișcare abia la începutul lunii februarie 2016. Cum s-a ajuns aici? Pe unul dintre autoturismele ce se deplasau în zonă era montată o cameră video. Posesorul ei, în loc să o pună la dispoziția autorităților, sau a celui implicat, a preferat să o publice pe portalul trafictube.ro . Clipul a căpătat notorietate și a fost preluat ca știre de diverse publicații online, ajungând astfel și la autorități. Așa s-a ajuns la cercetarea penală a șoferului care a produs fapta. Păi cum altfel credeați că a fost redeschis acest dosar? Conform variantei oficiale, cum că au fost făcute mai multe expertize criminalistice în perioada care a trecut? Doar o persoană naivă clinic poate crede o astfel de versiune. După ce au acordat sancțiunile specifice unei simple neacordări de prioritate, organele de anchetă au pus dosarul la raft și uitat a fost. Dacă va fi condamnat acest șofer iresponsabil, care înțelege să-și folosească autoturismul pe post de armă pentru a se răzbuna pe alți participanți la trafic, se va întâmpla grație existenței acestui clip, dar și a mediatizării lui. Din nefericire nu pot spune că cel care l-a realizat are vreun merit special.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s