Am evitat cât am putut să scriu despre aceasta lege. Nu am făcut-o nu pentru că nu o găsesc importantă, sau pentru că nu m-ar deranja fumul de țigară pe care-l inhalez aproape oriunde merg. Am făcut-o din respect pentru fumătorii pe care îi cunosc, pentru faptul că le înțeleg frustrarea.

Totuși, pentru că observ că din rândul fumătorilor, se găsesc numai ipocriții să ia atitudine, nu mai pot sta impasibil. Cei care până mai ieri iți spuneau că, “nu te obligă nimeni să intri într-un local la intrarea căruia stă scris, FUMATUL ESTE PERMIS“, sau “este alegerea nefumătorului dacă intră sau nu“, sunt cei care se simt izolați astăzi, după ce această lege a trecut de parlament, ajungând până la a vorbi despre segregarea unui grup. Tot ei sunt cei care vorbesc astăzi despre încălcarea unor libertăți și drepturi fundamentale pe care pretind a le avea, drepturi și libertăți pe care însă nu le pot recunoaște și nefumătorilor.

Am citit în aceste zile tot felul de expuneri pe această temă. Din nefericire nu s-a găsit încă, nici un fumător sincer să scrie. Să-l văd și eu pe unul sincer care spune, “nu m-a interesat domne până în acest moment faptul că-i afectez pe nefumătorii din jur. Nu pentru că aș fi avut ceva cu ei, dar pur și simplu nu m-a interesat”. În aceste zile, cei care scriu, sunt numai ipocriții, cei care dintr-o dată susțin că le pasă de sănătatea celorlalți.

Am citit chiar ieri un articol, în care un fumător solicita scrumiere mai mari în autoturisme, acestea fiind cam singurele locuri închise în care se mai pot exprima liber. Să fim serioși, dacă s-ar face o statistică în acest sens, aș îndrăzni să pariez că 80% din scrumierele ce se găsesc în autoturismele de fumători sunt virgine. Parcă nu am ști cu toții că cel care fumează în autoturismul lui, având geamul închis, scuturănd scrumul în scrumieră și depozitând și mucul de țigară tot acolo, este un fraier pe cale de dispariție. Brusc, acești fumători care până mai ieri erau de o indiferență crasă, au devenit cetățeni model. Vorbesc despre scurmiera din autoturism, despre adevărate acvarii instalate în localuri pentru ca fumul lor să nu mai pătrundă în nările fine ale nefumătorilor deveniți, peste noapte și fără să fi întreprins ceva, prigonitori.

Mă intrigă isteria aceasta a segregării. Adică, fumătorii sunt aceiași ca și ieri, nefumătorii la fel, însă, dintr-o dată, cei mai vocali dintre cei dintâi, reclamă o atitudine potrivnică lor. Deci, faptul că, într-un final, s-a dat o lege care să-l protejeze pe nefumător de efectele nocive pe care fumătorul i le produce, prin activitatea desfășurată, se traduce printr-o atitudine anti-fumători.

De departe, cea mai interesantă abordare mi s-a părut cea a domnului Doru Pop, pe care o găsiți în publicația adevarul.ro. Acesta ne vorbește despre un puternic iz fascist în contextul legii anti-fumat, făcând chiar o paralelă între regimul Hitler și această lege. Individul a mers până la a-și găsi, în persoana lui Churchill, un fumător înrăit, dar și băutor de coniac, un termen de comparație pentru Hitler, afirmându-și chiar preferința pentru fumătorul înrăit, ca lider, în defavoarea vegetarianului nefumător. Vă dați seama cât de mult i-a fost afectată de nicotină rațiunea  acestui om? Până unde poate merge manipularea. Insinuează că factorul determinant ce l-a făcut pe Hitler un tiran fără suflet, a fost netoleranța față de tutun ( și implicit ura față de evreii fumători) și apetența pentru regnul vegetal. Aviz vegetarienilor nefumători, ați putea fi acuzați de genocid. Domnul Pop ne dă în continuare și o lecție despre organizarea statală, în special cea a statului de drept. În concepția dumnealui, parlametul are rostul de a îl proteja pe cetățean de abuzurile autorităților, nicidecum de a-i spune domniei sale ce și cum să facă. Am sa-l dezamăgesc aici spunându-i că, din nefericire, cam asta am acceptat cu toții în momentul în care am purces către organizarea statală. Să fie cineva acolo, în fruntea țării, legislativ, sau parlament, cum vrea domnia sa să-l numească, pentru a ne spune ce este și ce nu este permis să facem, pentru ca prin asta să nu-i afectăm pe cei de lângă noi. Și în speța de față, tocmai despre asta este vorba. Ne dă apoi niște statistici despre cancerele produse de băuturile carbogazoase, diverse alimente sau alcool, chiar până la cele produse de expunerea excesivă la soare. Păi stimate domn, oricât m-aș expune eu la soare, sau oricâte carbogazoase sau alimente cu conținut cancerigen aș consuma, nu vei face și dumneata cancer. Cel mult voi face eu. Înțelegi subtilitatea?

În final, am întâlnit inclusiv aluzia fină, cum că țigara ar fi inclusiv o interfață între geniu și societate, aluzie ce nu merită comentată.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s