Stimată doamnă Ionașc, v-am citit articolul “Dragă nefumătorule, recunosc, păcătuiesc, dar este dreptul meu constituțional!”, publicat pe republica.ro . Întrucât observ că vă adresați într-un mod extrem de agresiv  nefumătorilor, cei care reprezintă latura pasivă a acestui aparent conflict, simțindu-mă vizat, nefumător fiind la rându-mi, îmi permit să dau o replică acestui articol.

Din start vă spun cu toată sinceritatea că vă înțeleg frustrarea. Așa cum ne-am obișnuit, nu există echilibru legislativ în România. Ori neagră, cu consecințele grave de până acum, ori albă. Dar vă întreb. V-ați pus până astăzi problema nefumătorilor care au avut de suferit de pe urma fumatului pasiv? Ați avut vreo intervenție editorială în acest sens, sau nu vă interesează decât strict libertatea deplină a fumătorilor, categorie din care faceți parte?

Observ că, în loc să vă îndreptați frustrarea, justificată de altfel, împotriva legislativului, sunteți foarte înverșunată față de nefumători, acea categorie majoritară în România, (peste 70% din populația tării este nefumătoare), care acceptă în tăcere să suporte alături de dvs consecințele, deloc liniștitoare, înscrise pe orice pachet de tigări, consecințe de care orice fumător pasiv este conștient. Vă aduc și dumneavoastră la cunoștință această declarație a domnului Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie, declarație pe care am mai folosit-o și în alte dispute similare. “În condiţiile în care în România peste 73 la sută dintre adulţi NU fumează şi o bună parte dintre ei suferă şi mor prematur din cauza unor boli cauzate de fumat, se impune o lege protectivă faţă de expunerea la fum de tutun. Cerem Parlamentului, Guvernului şi Preşedinţiei să sprijine acest demers de sănătate publică de o importanţă vitală pentru viitorul nostru şi al tinerei generaţii şi să redăm împreună României imaginea «clară» pe care o merită” .

Susțineți că nu vreți să ne îmbolnăviți. Înțeleg că vă erijați în purtătorul de cuvânt al tuturor fumătorilor. Începând de când nu vreți să ne mai îmbolnăviți? De când va intra legea în vigoare, sau de când altcândva mai exact? Vă întreb pentru că, toate statisticile spun că în această perioadă de liberă exprimare a fumătorului, ne-ați îmbolnăvit și pe noi, pe ceilalți.

Știți că ne bucurăm pe fondul adoptării acestei legi? Nu. Eu unul nu mă bucur. Nu sunt ca dumneavoastră, să-mi producă satisfacție suferința sau disconfortul celuilalt. Am totuși acea satisfacție, care devine tot mai pală în contextul prețului prea mare ce trebuie plătit pentru a realiza ceva, a faptului că într-un final s-au așezat lucrurile pe făgașul normal. Sincer, nu mă interesează viciul dumneavoastră. Cât timp sunteți adult și bine informat asupra consecințelor exercitării lui, consider că aveți responsabilitatea deplină a faptelor dumneavoastră atât timp cât nu-i afectați și pe alții.

Observ că referindu-vă la interdicția de a fuma în locurile de joacă pentru copii, folosiți formularea “fie ele și afară”. Să-nțeleg că în accepțiunea dumneavostră, nu s-ar impune această excepție, iar fumatul ar trebui permis în continuare în locurile de joacă pentru copii, dacă acestea sunt în aer liber. Vi se pare normal să fumați lângă copiii altora, dacă asta se întâmplă într-un parc, chiar daca este un loc destinat acestora. Probabil este ok, din punctul dumneavoastră de vedere, ca cei mai mici dintre ei să se joace și eventual să “guste” mucurile de țigară găsite pe jos,( asta neînsemnând că o ciungă sau niște coji de semințe ar fi mai puțin nocive). Nu știu dacă aveți copii și nici nu mă interesează, însă eu am doi băieți și nu mi se pare normal să fie afumați la locurile de joacă, ” fie ele și afară”.

Vedeți dumneavoastră care este problema? Vă deranjează și îmi reproșați chiar,  faptul că veți fi amendată dacă după promulgarea legii veți aprinde o țigară în prezența mea. În același timp, eu ar trebui în continuare să nu fiu deranjat de faptul că vă aprindeți o țigară în prezența mea, că doar nu, nu mă obligă nimeni să ramân. Acesta este argumentul suprem folosit de fumători. Atunci și acolo unde simt ei nevoia să-și aprindă o țigară , tuturor  celor care au ceva împotrivă le ramâne dreptul de a se îndeparta. Fumătorilor trebuie să li se recunoască dreptul pentru a stabili regulile de migrație a populației nefumătoare. Pe lângă asta înțeleg că ar trebui măcar să-mi cer scuze pentru că veți fi amendată. Vă întreb direct.De ce țineți neapărat să vă aprindeți o țigară în prezența mea?

Problema ține de respect si de responsabilitate. Respect, pentru că este lipsă de așa ceva să fumați acolo unde altul mănâncă, restaurantul este o unitate de alimentație publică având ca principală destinație consumul de alimente, acolo unde alaturi de dumneavoastră așteaptă și altul un mijloc de transport în comun, sau acolo unde după ce vă veți fi consumat țigara să o aruncați pe jos ( nu este general valabil). Și este iresponsabilitate să fumați în autoturismul personal atunci când pe scaunul din spate se află un copil.

Nu eu vă trimit pe trotuar, viitoarea lege o va face. Iar dacă ați fi făcut-o pentru mine, sau pentru sănătatea mea, nu ar fi fost necesară o lege care să vă oblige. Ați fi făcut-o pur și simplu și până acum. Așa cum am mai spus-o ceva mai sus, aveți în continuare dreptul de a decide asupra sănătății dumneavostră, problema este că în continuare nu înțelegeți că nu aveți același drept și asupra sănătății celor din jur. Cât despre dreptul proprietarului sau al chiriașului de a dispune destinația unui spațiu public, vă recomand să vă mai gândiți puțin. Am vrut să-mi duc soția și copiii la o pizza în orașul Cîmpina. Surpriză. Niciunul dintre cele 5 astfel de localuri aflate pe bulevardul central nu avea spațiu amenajat pentru nefumători. Știți de ce? Pentru că legea aflată încă în vigoare prevede că deținătorul legal al unui spațiu mai mic de 100 mp, nu au această obligație, putând opta între a-l amenaja ori pentru fumători, ori pentru nefumători. Și ghiciți ce. În orașele mai mici majoritatea spațiilor de alimentație publică au o suprafață mai mică de 100 mp, iar deținătorii lor vor prefera să permită fumatul. Ajungem astfel la situația în care, deși suntem mai mult de 70%, nu avem dreptul de a consuma o pizza fără a suporta fumul de țigară. Acvariile la care faceți referire, le-ar fi putut face patronii și până acum. Însă și acolo unde există spații separate pentru nefumători, acestea sunt delimitate doar virtual.

Nu reușiți să rezolvați conflictul logic în care v-ați avântat pentru a vă susține argumentația. În primul rând, deși afirmați că nu aveți intenția de a îmi îngrădi dreptul la aer curat, o faceți aprinzându-vă o țigară în prezența mea. Iar în al doilea rând, deși ne sugerați discret că ne putem îndepărta de locul unde dumneavostră fumați, sau susțineți că nu ne obligă nimeni să intrăm sau să rămânem într-un spațiu în care se fumează, vă deranjează teribil să vă izolați la rândul dumneavostră.

Dreptul meu devine o obligație pentru fumători. Am citit bine? Este cumva un efect advers al dependenței de nicotină? Prin natura lui, dreptul naște obligații. Orice drept legitim este opozabil celorlalți, născând obligația de a nu-l încălca.

Haideți să lămurim în primul rând latura juridică a discuției. Există o diferență fundamentală între drepturi si libertăți, pe care am impresia că nu o înțelegeți. În timp ce dreptul este consacrat prin lege, fiind definit în mod explicit prin aceasta, libertatea reprezină acea acțiune, activitate care îți este permisă prin virtutea faptului că nu este interzisă de nici o lege. În timp ce dreptul la sănătate este consacrat prin însăși legea fundamentală a țării, fumatul reprezintă o libertate, neexistând nici măcar un articol de lege care să recunoască aceast drept.

Sunteți perfect de acord cu interzicerea fumatului în toate spațiile publice închise, nu sunteți însă de acord cu interzicerea amplasării spațiilor delimitate, special dedicate fumătorilor. Îmi scapă ceva? Cum puteți împăca aceste două idei?

La final, stimată doamnă, eu nu vă voi spune că nu vă obligă nimeni să intrați într-un local dacă nu vă convine. Dimpotrivă, am să vă invit să intrați în continuare în localurile pe care le-ați frecventat și până acum. Iar dacă se întâmplă să ne și întâlnim pe acolo, să ne respectăm reciproc.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s