Citind detaliile din dosarul de corupție al șefului Poliției Rutiere Teleorman, mi-a venit în minte următoarea întrebare.

Dacă o persoană fizică îi dă mită unui angajat al statului pentru ca acesta din urmă să-și facă datoria, se face oare vinovată, conform codului penal, de săvârșirea infracțiunii de dare de mită?

În ziua de 11 septembrie 2015, comisarul de poliție Dan Dobre, șeful Poliției Rutiere Teleorman, a primit 300 lei mită de la reprezentantul unei firme de transport persoane, în schimbul căreia urma să-i amendeze pe cei care făceau taximetrie ilegală în zonă. Da, știu. Și eu m-am șters la ochi după ce am citit asta. A luat mită pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu pentru care este deja plătit din bani publici, bani care într-o oarecare măsură provin si de la dădător. Domnul comisar nu era la prima abatere în a pretinde mită. Avea o experiență bogată în a primi bani pentru a înlesni reducerea unor sancțiuni, pentru a facilita, într-un mod iresponsabil, obținerea de permise de conducere de către persoane care nu îndeplineau condițiile din punctul de vedere al abilităților și a cunoștințelor necesare. Față de cazurile precedente, acesta din urmă are o particularitate asupra căreia merită să medităm puțin. Șpaga pentru a-mi face treaba.

Mă gândesc că funcționarii șpăgari, ar putea chema “părțile”, la un soi de licitație. Îl vom avea de o parte pe cetățeanul petiționar, iar de cealaltă parte pe cel reclamat. La tribună se află funcționarul statului care aplică legea după principiul de drept, “care dă mai mult?“.

Deja mă imaginez pe mine, care lucrez în mediul privat, pretinzând beneficii materiale de la clienții mei, pentru servicii pentru care deja primesc un salariu. Cred că ar fi foarte mândru de mine patronul meu.

Cât despre întrebarea pe care am ridicat-o la începutul acestui text, articolul 290 din noul Cod Penal, tratează problema dării de mită. Dacă luăm în considerare alineatul 1, constatăm ca legea îl sancționează și pe cel care dă mită, chiar dacă o face pentru ca funcționarul să se achite de îndatoririle ce-i revin “(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.” . Totuși, dacă mituitorul reușește să-l convingă pe judecător că neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către funcționarul public a reprezentat un mod de constrângere, ar putea beneficia de clemență în temeiul alineatului 2 al aceluiași articol care prevede că “(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita”.

Dacă am ajuns să dăm șpagă funționarilor statului pentru ca aceștia să-și facă datoria, așa cum prevede fișa postului, înseamnă ca deja am capitulat. Speranțele ca noi să mai susținem o eventuală reformă sunt deșarte.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s