L-am auzit luni dimineata, la Radio Europa FM, pe domnul Cristian Tudor Popescu ridicand o problema extrem de importanta si interesanta in acelasi timp. Va rog sa cititi cu atentie urmatoarele randuri si sa reflectati adanc.

Dacă eu – sau oricare dintre noi responsabili cu închiderea unor cluburi – luam măsura asta înainte să moară 30 – și se pare că vor muri dublu în continuare acolo – , înainte să moară oricine apăream și ziceam ”trebuie închise toate bombele astea, și alea din Centru Vechi și alea de tablă de pe câmpie, trebuie închise!” Știti ce mi s-ar fi întâmplat? S-ar fi spus despre mine că sunt un comunist împuțit care nu lasă tinerii să se distreze.
Problema este a atitudinii noastre, dacă punem deopare pe acești politicieni care sunt cum sunt, aceasta complicitate de baltă călduță, fiecare dintre cei care se indignează acum – ”cum au putut domne să-i lase să facă ce e acolo?!”- am văzut atât de mulți indignați. Vreau să-i văd și eu pe oamenii aștia de acum respectând toate legile de care se lovesc în fiecare zi, fără să mai încerce să le sară” – Cristian Tudor Popescu

Intrucat domnul Tudor-Popescu doar a sugerat concluzia, imi voi permite s-o spun eu explicit, oricat de mult ne va durea. Realitatea este ca in Romania tragediile sunt necesare. Din nefericire, doar atunci cand ceva, de un impact emotional maxim, are loc suntem dispusi sa deschidem ochii. Altfel, zilnic facem lucruri fara sa ne gandim la riscuri, la implicatii si cu atat mai putin daca sunt corecte, daca afecteaza, sau nu pe altcineva. Le facem doar pentru ca “si altii fac la fel”, manati fiind si de gandul ca, “doar nu mi s-o intampla chiar mie ceva rau“.

Am atasat acest colaj video, realizat de Corina Enache, nu cu scopul de a arata cu degetul sau de a critica pe cineva. Il atasez pentru a intari cele spuse de domnul Tudor Popescu si pentru a accentua ideea ca SCHIMBAREA NE IMPLICA PE FIECARE IN PARTE. Cat timp nu vom fi dispusi s-o incepem in ceea ce ne priveste, nu avem calitatea morala sa ne plangem ca nu se face. Parte dintre oamenii care astazi sunt foarte vocali in strada, cerand schimbarea sistemului si “sa se faca dreptate“, sunt aceiasi care, nu mai demult de asta vara, i-au huiduit copios pe inspectorii ANAF care, in sfarsit, au “iesit la mal”ul Marii Negre pentru a stopa uriasa evaziune fiscala, care ii omoara zi de zi pe contribuabilii corecti. As indrazni chiar sa spun ca sunt si cei care l-ar fi pus la zid pe cel venit sa inchida aceste cluburi pe motiv ca pun in pericol vietile celor care le frecventeaza.

Oameni buni, primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa respectam legea la litera ei. Legislatia romaneasca nu este perfecta, dese ori reprezinta o piedica in dezvoltarea unei afaceri. Totusi, eludarea ei NU ESTE CALEA. Daca impreuna suntem o putere in strada, putem fi o putere si prin presiuni asupra clasei politice sa adapteze cadrul legal la necesitatile societatii.

Al doilea lucru pe care il putem face este sa sustinem organele statului acolo unde sunt venite pentru restabilirea unei stari de drept. Nu trebuie sa ne coalizam pentru a-l apara de aplicarea legii pe cel care a incalcat-o. Dimpotriva, daca vrem schimbare reala, trebuie sa colaboram cu autoritatile pentru ca legea sa fie aplicata. Chiar si atunci cand insesi autoritatile isi doresc discretie.

Iar al treilea aspect, poate cel mai important, il reprezinta asumarea raspunderii. Nu vreau sa pozez in puritan, motiv pentru care va dau un exemplu personal. Ca sofer, nu sunt un vitezoman. Totusi, in calatoriile mele cu autoturismul, care sunt tot mai rare, ma surprind uneori circuland cu o viteza mai mare cu 5, 7, poate chiar cu 10 Km/ora mai mare decat cea legala pe segmentul de drum respectiv. Au fost situatii, rare ce-i drept, cand m-a surprins si echipajul radar. In acest punct putem face diferenta. Surprins cu greseala, voi avea doua optiuni. Desi pare o alegere banala, decizia luata in acel moment reflecta adeziunea mea pentru una dintre cele doua cai existente. Asumandu-mi greseala si implicit sanctiunea legala pentru aceasta, nu numai ca voi sustine schimbarea, dar ii voi si rupe una din tentaculele coruptiei, care nu poate exista in absenta corupatorului. Neasumandu-mi greseala si incercand s-o dreg “cum se face”, imi voi arata adeziunea de opozant al schimbarii. Si daca tot am inceput prezentandu-mi cazul particular am sa va spun ca da, si eu gresesc. Insa de fiecare data mi-am asumat greseala si pot spune ca urasc ranjetul ce apare pe figura unui functionar al statului atunci cand iti sugereaza discret ca “ne-am putea intelege totusi”. Am 0 toleranta la spaga.

NU POTI SCHIMBA UN SISTEM DIN CARE TU INSUTI FACI PARTE! Trebuie sa iesi din el intai.

Apropo, cineva a “aruncat in piata” doua idei in aceste zile.

  1. Investitorii straini nu au curaj sa investeasca in Romania pentru ca “jumatate din PIB se afla in puscarie“. Subliminal nu? Deja te gandesti ca DNA-ul face mai mult rau tarii decat bine.  FALS! Persoanele aflate acum in inchisoare, dar si altele care inca zburda libere sunt vinovate de aceasta stare de fapt. Si da, este un lucru bun ca, in sfarsit, au ajuns sa plateasca.
  2. “Schimbarea intregii clase politice, ceruta de strata, este total inoportuna acum, pe fondul situatiei tensionate din regiune”, dandu-se ca exemplu Moldova, Ucraina, Ungaria. Reforma nu isi are niciodata momentul potrivit, pentru ca este o interventie chirurgicala asupra sistemului. Medicul extirpa cancerul din organism atunci cand inca mai poate. Nu asteapta o situatie favorabila. Teama ca va fi greu este justificata. Nu exista realizare mareata fara un efort pe masura. Am auzit si ca nu ne vom descurca fara ei. Daca ne-am descurcat cu ei, care si-au urmarit doar interesele lor, noi fiind doar mijloacele pentru a si le atinge, sunt convins ca ne vom descurca si fara. Va fi chiar mai usor. Tot ce trebuie sa facem este sa ne implicam fiecare. Fara implicare in mod evident nu vom putea face nimic.

Avem, in aceste zile, o noua oportunitate de a schimba ceva in tara noastra. Insa este esential ce vom face cu ea. O vom folosi? Sau vom astepta inca o, inevitabila, urmatoare tragedie pentru a ne mai trezi putin? Nu pentru mult timp, doar atat cat sa-i fortam inca o data sa vopseasca gardul?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s