Din momentul in care familia se inmulteste prin nasterea unui copil, apar noi si foarte importante responsabilitati.

Conform gandul.info, copiii chinezi si cei americani se afla in pericol, datorita expunerii prelungite la dispozitivele digitale. Daca in alte domenii ale vietii suntem cu pasi buni in urma celor doua state mentionate anterior, nu as putea spune ca lucrurile stau la fel si in ceea ce priveste accesul la tehnologie.

In aceste conditii, pericolul expunerii excesive la tehnologie ii pandeste si pe copiii nostri, iar noi purtam responsabilitatea de a gestiona acest fenomen in interesul lor . Copilul nu are discernamant, este o iluzie sa crezi ca poate separa el singur ceea ce este bun de ceea ce este rau in jocurile video sau in animatiile de la televizor. Acesta ia nedigerat, tot ce i se serveste.

Cand aveam 17-18 ani, facusem pasiune pentru jocul de calculator, Half-Life. Cei din generatia mea stiu probabil la ce joc fac referire. M-a captivat atunci prin povestea interesanta,  dar si prin grafica realistica. Jucam rolul unui membru al unei echipe de cercetatori, aflate in cadrul unui experiment ce avea loc in subteran. In momentul in care personajul ajunge in camera de supraveghere, are loc un eveniment neprevazut, urmat de o explozie, iar niste substante toxice ii afecteaza pe ceilalti membrii ai echipei, transformandu-i intr-un soi de zombie. Grafica si povestea, ma faceau sa ma simt parte din actiunea respectiva. Jucam acest joc in general seara, uneori pana noaptea tarziu, pierzand notiunea timpului. Pe toata perioada cat eram “conectat”, desi jocul era offline, nu simteam nevoia de mancare, apa, somn, sau de a merge la toaleta. Toate acestea pana cand, intr-o noapte, un vis mi-a dat de gandit. Desi nu era deloc inspirat din jocul meu, mi-a atras atentia asupra unei aparente false ce isi facuse loc in subconstientul meu.  Visam ca am ajuns intr-o situatie in care riscam sa-mi pierd viata. Cu toate acestea, un gand ma linistea. Gandul ca voi putea relua actiunea din locul unde am salvat ultima data. In subconstientul meu deja isi facuse loc ideea falsa ca viata mea este parte din joc, iar pe cale de consecinta, poate fi reluata din locul de unde am facut ultima salvare. Subliniez, aveam o varsta apropiata majoratului, nu 2,4,6,8 ani. Iar grafica jocurilor de atunci, era incomparabil mai slaba fata de cea de acum. Practic, in jocurile video de astazi, personajele arata identic cu fiintele umane, in cele mai mici detalii. Din acel moment, am incetat sa mai joc acel joc, iar putin timp dupa am renuntat complet la jocurile pe calculator.

Cred ca oricine a auzit despre evenimentele tragice ce au loc uneori, in mod special, in institutii de invatamant din SUA, cand, copii inarmati isi ucid colegii si profesorii pentru ca ulterior sa se sinucida. Am convingerea ca minimizarea importantei vietii, indusa de jocurile de calculator, dar si obisnuinta copiilor cu scenele de violenta ce sunt regasite atat in desenele animate, cat si in jocurile video, reprezinta cauza determinanta in producerea unor astfel de evenimente cu consecinte dramatice.  Din lipsa de discernamant, copilul ajunge in anumite situatii tensionante sa confunde realitatea cu fictiunea din jocuri sau din desenele animate.

Conform aceluiasi articol, un copil de clasa a patra si-a manifestat preferinta pentru jocul  “Call of Duty: Black Ops”, deoarece “conţine zombie pe care poţi să-i omori cu arme de foc şi pentru că are multă violenţă”. “Îmi place sângele, îmi place violenţa”, a adăugat acelaşi copil”. In urma citirii acestei declaratii, a unui copil de 11-12 ani, orice alt comentariu devine inutil.

Cand a absolvit clasa intai, i-am achizitionat fiului nostru cel mare, o tableta. Nu i-am luat una scumpa, dar suficient de buna la vremea respectiva. Cunoscand multiplele aplicatii practice in care tabletele pot fi utilizate, m-am gandit ca-l va ajuta inclusiv in procesul educational. M-am inselat, a ramas doar potentialul. Putin mai tarziu dupa acest moment, cel mic avea sa puna la randu-i stapanire pe tableta sotiei. Am convenit cu ei ca le vor utiliza doar la sfarsit de saptamana. Totusi, au fost si exceptii in care le-au avut la dispozitie si pe timpul saptamanii. Am constatat ca in saptamanile in care aveau tabletele la dispozitie, nu ne puteam intelege cu ei. Usor, usor, am observat ca cel mic a devine foarte agresiv atunci cand il informam ca timpul de joc pentru ziua respectiva s-a epuizat si ii ceream sa inchida tableta. Desi eu ii indrumam catre jocurile educative, constructive, ei le preferau pe cele violente, sangeroase chiar. Am fost nevoiti sa li le luam pe perioada nedeterminata. In acel moment, baiatul cel mare, avand lacrimi in ochi, i-a spus sotiei mele: “cu ce ti-am gresit de mi-ai luat cea mai mare fericire?” A fost si momentul in care am decis sa nu li le mai dam, cel putin pana ce vor ajunge la varsta liceului.

Lasandu-i frecvent pe copiii nostri in grija tabletelor, televizoarelor, sau a telefoanelor mobile, ne asiguram niste momente, atat de importante, de liniste. Totusi, acest obicei, cumulat cu institutionalizarea tot mai timpurie a copiilor (program de gradinita de pana la 8-9 ore/zi inca de la varsta de 2-3 ani), dar si cu timpul tot mai putin pe care ni-l rezerva viata profesionala familiei, ne va face sa ne intrebam la un moment dat, cine sunt acesti copii cu care convietuim?

Copiii nu vor fi afectati doar din punct de vedere al psihic si emotional prin utilizarea excesiva a calculatorului sau a text_neckaltor dispozitive. Atat vederea, postura si in mod special coloana cervicala le vor fi afectate in timp. In imaginea alaturata, este prezentata evolutia greutatii capului, asa cum este resimtita de coloana cervicala, in functie de unghiul in care acesta este aplecat. Inclinand capul intr-un unghi de 60 de grade, coloana cervicala va resimti o greutate cu de pana la 6 ori mai mare decat atunci cand capul nu este inclinat deloc. In plus, timpul alocat dispozitivelor electronice, este rupt din timpul de joaca, de activitate fizica, aparand astfel predispozitia pentru o viata sedentara. In urma cu aproxiamtiv doua saptamani, circuland cu trenul pe ruta Campina-Bucuresti, am impartit compartimentul cu o familie ce avea trei copii de varste diferite. Unul dintre ei se afla intr-un carucior si nu cred ca avea mai mult de un an. Cu toate acestea, parintii lui i-au dat intr-o manuta biberonul cu lapte, iar in cealalta o tableta pe care rula animatia “Punguta cu doi bani”. Daca biberonul ii provoca micutului o stare de somnolenta, tableta il tinea cu ochisorii intredeschisi, nepermitandu-i sa adoarma. In plus, acesta facea eforturi disperate sa-si tina capul ridicat pentru a putea urmari desenul.  Am facut aceasta relatare, nu pentru a-i judeca in vreun fel pe parintii copilului respectiv, ci doar pentru aceste observatii.

In final, cateva recomandari in utilizarea dispozitivelor mobile. Evitati sa le utilizati in timp ce se afla la incarcat. Nu le expuneti la soare, cu atat mai mult atunci cand se afla la incarcat. In toate aceste situatii, riscul ca acumulatorul sa se supraincalzeasca si sa explodeze, este destul de mare. Nu le folositi inainte de culcare, va vor tine treji pentru o perioada lunga de timp.

Nu uitati! Purtam intreaga responsabilitate a copiilor nostri.

Advertisements

One thought on “Acest anunt este de interes public. Consumul excesiv de tehnologie, ucide copilaria!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s