La sfarsitul anului trecut, o eleva de 18 ani a fost violata timp de mai multe ore de un grup format din sapte indivizi printre care se afla cel putin unul pe care victima il cunostea de mai multa vreme. Acestia nu s-au lasat impresionati nici de lesinul victimei, care a survenit pe parcursul nefericitului maraton. I-au dat trezirea stropind-o cu alcool dupa care si-au reluat activitatea.
Ulterior acestia au abandonat-o in apropierea locuintei, conditionandu-i eliberearea de promisiunea ca nu vor fi denuntati.
Am relatat pe scurt cele intamplate pentru a evindetia motivele pentru care s-a impus, in cazul acuzatilor, masura arestarii preventive, masura ce a si fost luata in dreptul acestora.
Dupa aproxiamtiv 5 luni, Judecatoria Vaslui a decis schimbarea masurii arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu. Decizia aceasta a fost motivata de judecatori prin lipsa antecedentelor penale ale celor sapte, schimbarea conduitei procesuale, dar si prin prezumtia ca timpul petrecut in stare de arest ar fi suficient pentru ca acestia sa constientizeze consecintele comiterii unei fapte penale.
Se precizeaza despre cei sapte ca initial au negat cu vehementa faptele de care erau acuzati. Insa, dupa ce au fost trimisi in judecata, trei dintre ei si-au recunoscut faptele. Din punctul meu de vedere, recunoasterea faptelor este utila solutionarii cauzei, in mod special in perioada cercetarii penale. Din acest motiv, doar in aceasta perioada ii poate crea infractorului un statut favorabil.
In momentul in care dosarul a ajuns in instanta pentru a fi judecat, recunoasterea faptei devine tardiva si are mai degraba natura admisibilitatii acesteia intrucat procesul de colectare a probelor s-a consumat, costul aferent efortului material, uman si logistic fiind platit deja de asemenea. Din acest motiv, personal nu as face nici o concesie unui inculpat trimis in judecata avand la baza recunoasterea faptei in aceasta etapa procesuala.
Cei trei care si-au recunoscut fapta au cerut inlocuirea masurii de arest preventiv, cerere ce le-a si fost admisa de catre magistratii judecatoriei Vaslui.
Ulterior Tribunalul Vaslui a decis ca inculpatii din dosar, indiferent ca-si recunosc sau nu faptele, nu trebuie discriminati, motiv pentru care a dispus inlocuirea arestului preventiv cu cel la domiciliu si pentru cei patru care nu si-au recunoscut fapta.
Aceasta motivare a instantei reprezinta unul din cazurile in care nediscriminarea este folosita in mod abuziv. Discriminarea reprezinta acordarea de tratament diferentiat unor persoane care indeplinesc identic aceleasi conditii de fond. In cazul de fata avem, pe de o parte trei inculpati care au cooperat recunoscandu-si vina, ceea ce va duce si la judecarea lor in procedura de urgenta. Iar de cealalta parte ii avem pe cei patru care nu isi recunosc nici la momentul de fata faptele comise. In aceste conditii instanta considera ca, schimbandu-le forma de arest, doar celor care si-au recunoscut fapta, nu si celor care nu si-au recunoscut-o, se afla in situatia de a comite o discriminare. Fals. Inculpatii sunt in acest moment impartiti in doua categorii opuse ca atitudine fata de fapta, ceea ce reclama o abordare diferentiata a acestora. Pe principiul invocat de instanta, nici circumstantele atenuante sau cele agravante nu ar mai trebui sa fie criterii de stabilire a pedepsei, intrucat conduc la discriminare.
Manifestarea vointei proprii, particularitatile ce ne deosebesc, educatia primita, pregatirea profesionala, dar si actiunile intreprinse, reclama in anumite circumstante, un tratament diferentiat. Ceea ce nu inseamna ca sunt indeplinite conditiile discriminarii in sensul conotatiei negative a termenului.
Cristian Enache's Blog - "Nu judeca ceea ce nu cunosti. Pentru a cunoaste trebuie sa investesti timp." 