Reusesc de fiecare data sa ma detasez de aroganta dumneavoastra si de stilul „slobod la gura” in care va faceti cunoscute opiniile, si le citesc cu interes. Sunteti un om inteligent si chiar daca nu ati fi, tot v-as respecta. Totusi, modul in care i-ati incadrat in articolul „Draga tinere intre 20 si 35 de ani”, fara diferenta, pe toti tinerii ce se afla intre limitele respectivei varste, in aceeasi categorie, ma face sa reactionez si sa va scriu. Sper ca aceste randuri sa ajunga cumva in atentia dumneavoastra si sa aveti inclusiv rabdarea de a le citi pana la capat.

Va spun inca de la inceput ca este usor sa vorbesti atunci cand nu esti in mod direct vizat. Daca dumneavoastra aveti optiunea de a va apara tara si copiii, noua se incearca sa ni se creeze obligatia de a o face. Vedeti diferenta.

Am 35 de ani, deci sunt inca vizat de lege, in eventualitatea unui conflict militar in care Romania sa fie implicata. Data fiindu-mi opinia raportat la acest subiect, sunt si tinta articolului dumneavoastra.

Vreau sa va spun ca ratiunile pentru care cei mai multi civili nu doresc sa slujeasca tara sub arme sunt dintre cele mai diverse. Nu exista o opinie unitara in acest sens. Personal am mai multe argumente pentru care nu sunt de acord cu slujirea fortata si voi incerca sa le expun aici.

Inca din perioada liceului, candm urma sa fiu recrutat m-am opus acestui sistem obligatoriu. Acesta este in esenta contraproductiv. Ganditi-va ca dati o arma unuia care nu vrea sa lupte cu nimeni, indiferent de natura motivelor ce stau in spatele acestei decizii. Exista riscul ca cel care i-o inmaneaza sa-i si fie prima victima. Si chiar daca nu va proceda in acest fel, tot te va incurca intr-un fel sau altul. De ce? Pentru ca el nu vrea sa lupte, pur si simplu. In acelasi timp, aveam o multime de colegi de clasa care doreau sa fie recrutati chiar si dupa ridicarea obligativitatii. I-am apreciat si respectat mereu pentru aceasta disponibilitate.

In plus, Romania detine o armata de profesionisti. Oameni care au ales cariera militara, a caror ocupatie zilnica este armata. Multi dintre acestia au trecut, trec si vor trece in rezerva fara sa fie implicati vreodata intr-un conflict armat. In tot acest timp isi incaseaza salariul luna de luna. Prin alegerea pe care au facut-o candva, de buna voie si nesiliti de nimeni, acestia au acum obligatia de a lupta. In acelasi fel cum eu am obligatii profesionale de care ma achit zi de zi. Cand am avut perioade de supraincarcare la locul de munca, nu au venit cadrele militare sa ma ajute. De ce obligatiile mele sunt obligatiile mele, iar obligatiile lor sunt obligatiile noastre?

Da, este tara noastra, a tuturor. Ne-am nascut aici, traim aici, ne dezvoltam aici, facem copii pe care ii crestem aici si cel mai probabil tot aici vom muri. Lasati-ne noua alegerea de a o apara si cu siguranta o vom face cu mai multa determinare. Tocmai faptul ca mi se impune sa fac asta ma determina sa ma opun. Este principiul actiunii si reactiunii. In plus domnule Mindruta, unde mai este dragostea de patrie atunci cand esti obligat s-o servesti? Si intre noi fie vorba, cei care vor sa se sustraga, o vor face oricum, chiar si in ciuda constrangerilor legale. Vor defila apoi ca eroi supravietuitori. Nu trebuie sa va invat eu ca, cel putin in Romania, legea este pentru cei care o respecta, nu pentru cei care-si gasesc tot felul de mijloace de a o eluda.

Romania este parte, inca din 2004, intr-o structura militara internationala numita NATO. Aderarea la aceasta structura ne-a adus anumite drepturi, dar si obligatii. Printre obligatiile asumate, trebuie sa punem la dispozitia aliantei nor-atlantice niste capabilitati militare, obligatie pe care statul roman nu le-a indeplinit nici la mai bine de 10 ani de la aderare.

In contrapartida, de 15 ani eu am sustinut acest stat, platindu-mi taxele si impozitele cu regularitate. Ca sa-l parafrazez pe domnul Vosganian care, in discursul pe care l-a avut in Parlament zilele trecute, spunea ceva asemanator, sunt util acestei tari si altfel decat sa mor in primele secunde ale unui conflict militar din lipsa unei pregatiri militare minime. Acest domn senator, care are o vechime de aproape 20 de ani in legislativ, si care plangea zilele trecute in fata colegilor pentru a nu-l deferi justitiei, este printre cei care semnat aceste legi prin care trimit oameni ca mine la o moarte inutila. Aici nu vorbim despre lasitate, vorbim despre certitudini si despre principii. Am muncit in domeniul meu timp de 15 ani, contribuind la economia acestei tari, timp in care, se dovedeste in zilele acestea, conducatorii nostrii au subminat-o.

Cata atentie ii poti da unei legi al carei prim articol este un nonsens si care elimina marginile interpretarii? Pentru ce sa o mai citesc?

Legea 446/2006 Art. 1 Cetatenii romani au dreptul si obligatia sa apere Romania.

Conflictele militare sunt despre eficienta, domnule Mindruta. Nu sunt despre cantitate, sunt despre calitate. In 2015, cu atat mai mult nu mai conteaza numarul de oameni pe care ii trimiti in lupta. Diferenta este facuta astazi tehnica militara sprijinita de tehnologia de varf. O persoana care nu are nici cea mai mica pregatire in acest sens, este trimisa la sacrificiu. Valoarea adaugata este 0. Puteti multiplica acest 0 chiar si de doua milioane de ori, cat este numarul celor care se incadreaza in aceasta categorie de varsta, tot 0 va ramane. In zilele noastre masa umana nepregatita, aruncata intr-un conflict militar, NU CONTEAZA.

Cat despre libertatea opiniei, aceasta s-a castigat in Romania in urma unei revolte populare, nu in urma unui razboi. Romania nu reprezinta un obiectiv realist pentru Rusia. Conflictul este in Ucraina care, asemenea Moldovei, este scindata in momentul de fata pe subiectul apropierii de Federatia Rusa vs aderarea la Uniunea Europeana. In aceste conditii acesta intr-adevar nu este razboiul nostru.

Iar daca Romania va deveni o tinta pentru Rusia, doar o persoana naiva si-ar putea imagina ca o armata de civili nepregatiti ar putea schimba situatia in eventualitatea unui conflict. Este suficient sa bata vantul dinspre Rusia pentru ca Romania sa dispara de pe harta Europei.

In final, asa cum exista dreptul de a lupta pentru tara, trebuie sa existe si dreptul de a refuza sa faci asta. Despre asta este democratia pe care ne-o predicati aici. Daca statul roman ma va duce sa lupt impotriva vointei mele, cu ce se deosebeste atunci democratia noastra de regimul dictatorial al Federatiei Ruse?

Dar stati, am uitat. Noi nu avem pareri care sa le creeze probleme. Doar dumneavoastra aveti. Noi suntem „desteptii” aceia care nu realizeaza ca de fapt pe noi ne aparam si nu pe altii. Dumneavoastra sunteti mult mai ancorat realitatii, fiind convins ca va puteti apara copiii in fata mamei Rusia.

Ma opun public obligativitatii serviciului militar si sunt dispus sa merg pana la capat. Prefer sa mor pentru un principiu in care cred, decat sa o fac in mod inutil. Nu pot fi asimilat dezertorilor intrucat nu am consimtit niciodata participarea mea la un conflict militar. Daca o voi face vreodata, o voi face dintr-o puternica convingere persoanla si atunci nu voi da inapoi.

Sursa:

http://lucianmindruta.com/2015/02/12/draga-tinere-intre-20-si-35-de-ani/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s