Ce anume face din lacrima scursa pe obrazul acestui Dorin Cocos o stire? Ce ar trebui sa-mi transmita mie, cititorului de presa, acest fenomen?

Faptul ca Dorin Cocos, un infractor care a stors bugetul statului de zeci de milioane de euro, plange in instanta atunci cand a fost prins si el si fiul sau, pe care l-a atras in acest gen de ocupatie, nu ma intereseaza domnilor jusrnalisti.

Publicul trebuie sa inteleaga faptul ca astfel de indivizi au extras procente uriase din sacul comun, cel in care noi punem banut langa banut, an dupa an, in speranta ca vom avea candva spitale, infrastructura, scoli, pensii echitabile, etc. Mai exact, un nivel de trai mai bun. Pentru reintregirea acestui sac, numit bugetul de stat, noi am fost COCOSati ani la rand de noi taxe si impozite, din ce in ce mai absurde, sau de cresterea celor existente deja. In acest context, foarte multi dintre concetatenii nostri si-au lasat copiii in urma si au plecat in tari straine pentru a le asigura un trai decent sau chiar doar unul minimal in unele cazuri. Am citit in presa despre situatii in care depresia i-a cuprins pe acesti copii, conducandu-i la suicid de dorul  parintilor. Altii dintre concetatenii nostri, ramasi fara ocupatie pentru mai multi ani, au capitulat in lupta cu aceasta viata nedreapta si si-au pus singuri capat zilelor, lasandu-si familiile intr-o situatie si mai dificila. O lacrima pe obraz imi provoaca si multitudinea de bolnavi care au pierit prin spitalele noastre, care au aspectul unitatilor medicale improvizate in timpul conflictelor armate. O lacrima izvoraste din ochiul meu pentru copilul care se stinge de foame si de frig. Pentru miile de victime ale accidentelor rutiere, situatie in care, daca s-ar judeca corect, administratorul drumului este culpa in foarte multe dintre aceste evenimente.

Drame precum cele de mai sus ar fi putut fi evitate daca cei asemeni domnului Cocos nu ar fi atentat cu nesimtire la bugetul statului. In alt context, acesti indivizi ne trateaza cu dispret pe noi, cei aflati la baza societatii. Lacrimile acestora, scurse pe obraz in fata instantei si a camerelor de filmat, nu ma sensibilizeaza.

In plus, efectul acestora este unul pervers. Daca juratii, prin natura profesiei, isi pot nega emotiile, populatia are tendinta de a accentua latura umana a infractorului. Astfel, in cazul unei decizii favorabile infractorului, indignarea va fi mult diminuata, iar in cazul unei condamnari pe masura vinovatiei, victimizarea acestuia va fi maxima.

Regretele domnului Cocos, pentru calea ce i-a trasat-o fiului sau, chiar daca acestea ar exista, sunt tardive. Dar, ma tem ca suntem martori ai aceluiasi circ, pe care il vedem la arestarea unui baron. Li se face rau in mod subit, toti au probleme cardiace, afla ca sufera de boli grave. Din aceste cauze domniile lor nu suporta regimul de detentie sau au nevoie de ingrijiri medicale in afara tarii, undeva cat mai departe.

Domnilor jurnalisti, va rugam sa ne privati de acest gen de informatii! Acestea nu pot fi incadrate la categoria stiri si recunosc ca suntem sensibili si riscam sa empatizam cu asupritorii nostri.

PS: Haideti sa nu-i mai numim oameni de afaceri. Promovam ideea ca a fi “penal” reprezinta o calitate care te recomanda pentru a face afaceri, ceea ce este gresit.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s