Serviciile te tin in viata. Cum? Dezbracat.


16.01.2015

Romania este stat paradoxal din foarte multe puncte de vedere. Aparatul de stat, care are o inertie extraordinara in a se reforma pe sine, isi doreste sa-si tina „ la zi ” cetatenii din acest punct de vedere.

Birocratia aparatului de stat este excesiva si irationala. Esti obligat sa faci o multime de proceduri inutile, ti se stabilesc termene exagerat de mari (dai spaga obtii pe loc, nu dai spaga obtii la limita superioara a termenului), iti sunt cerute tot felul de documente, avize, formulare, care nu-si gasesc o finalitate utila, practica. Societatea civila si mediul de afaceri au reclamat in repetate randuri de-a lungul a 25 de ani sistemul birocratic prea incarcat.

Acelasi aparat de stat, este deranjat acum ca birocratia il impiedica sa-i identifice, din randul populatiei, pe raufacatori. Mai exact, serviciile vor sa scape de formalitatea, nenecesara in opinia lor, de a mai obtine mandatul unui judecator pentru a dezbraca de intimitate, practic orice persoana.

Se doreste acum modificarea cadrului legal in scopul implementarii unui sistem de supraveghere a populatiei excesiv, SRI-ul devenind un zeu arogandu-i-se prerogativa de fi atotstiutor.

Nu sunt de acord cu nici o lege de tip Big Brother, pentru urmatoarele motive:

–          Intimitatea este unul dintre dezmembramintele vietii. Procurorul General al Romaniei spunea zilele trecute ca „intre dreptul la viaţă şi dreptul la secretul corespondenţei, bineînţeles alegem dreptul la viaţă”. In primul rand, cine face aceasta alegere? Statul care devine, usor dar sigur, atotputernic alege in locul meu si al tau. In al doilea rand, viata isi are farmecul ei tocmai pentru libertatile, placerile, oportunitatile pe care ti le ofera. Sub beneficiul acestora afirmi ca traiesti, iar in lipsa lor poti spune ca doar existi. Poate intr-o zi domnul Tiberiu Nitu va zice: Intre dreptul la viata si cel de  miscare libera, alegem dreptul la viata, transformadu-ne astfel in niste vietati de colivie.

–          Nu este corect/echitabil ca cineva despre care eu nu stiu nimic, sa stie totul despre mine;

–          Impotenta sistemului de a-i identifica pe infractori, nu ii da acestuia dreptul de a ma considera si pe mine suspect, sa ma bage practic in aceeasi oala si implicit sa ma trateze ca atare;

–          Intr-o tara in care, in urma dezvaluirilor facute, prin intermediul presei, de catre DNA, am aflat cu totii ca exista clanuri mafiote la nivel inalt ce au in componenta lor oameni cheie din politic, aparatul de stat si din mediul de afaceri. Am aflat ca acestia si-au creat diverse avantaje folosindu-si in mod abuziv pozitiile, creand astfel prejudicii societatii noastre. Printre acestia se afla inclusiv fosta sefa a DIICOT, tocmai structura care trebuie sa se ocupe de prevenirea si combaterea actelor de terorism. Nu vi se pare deplasat ca ni se cere sa fim de acord a ne pune viata privata pe tava unor oameni de calitatea morala/legala si, de ce nu, penala descrisa anterior? De ce le-am da intreaga putere asupra vietilor noastre acestor oameni? Prezinta ei vreo garantie ca nu vom deveni victimele unor noi tipuri de abuzuri?

–          Am descris mai sus un profil de oameni care ar putea intra abuziv in posesia celor mai intime caracteristici, detalii, aspecte din viatile noastre private. Mi-e teama ca exista riscul ca acestia sa le foloseasca la un moment dat impotriva noastra, sau, cel putin, sa obtina un profit/beneficiu/avantaj fata de ceilalti. Acceptand aceasta lege, practicile anticoncurentiale se muta la un nivel superior.

–          Da, sunt un om onest si nu am nimic de ascuns, insa asta nu-ti permite sa intri cu bocancii in viata mea privata.

Ma opun public oricarui demers care ma dezgoleste in fata autoritatilor si va indemn pe toti sa faceti la fel.

“Cu siguranţă trebuie păstrat un echilibru între drepturile omului, dreptul la corespondenţă, la comunicare, de a nu te imixtiona, autoritate a statului, şi de a nu îngrădi astfel de drepturile. Dar, pe de altă parte, haideţi să spunem că şi dreptul la viaţă este tot dreptul persoanelor, este dreptul nostru, al tuturor, şi atunci, între dreptul la viaţă şi dreptul la secretul corespondenţei, bineînţeles alegem dreptul la viaţă, chiar cu diminuare sau cu îngrădirea, în limite legale bineînţeles şi cu respectarea procedurilor legale, a dreptului la corespondenţă şi comunicare”, a spus Tiberiu Niţu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s